Alain Ducasse

“C’est une histoire d’amour, la cuisine”. Gastronomia este o poveste de dragoste. Acesta este motto-ul in jurul caruia s-a creat si s-a dezvoltat intreaga cariera a lui Alain Ducasse si poate nu intamplator un astfel de principiu i-a adus, rand pe rand, atatea stele Michelin pentru restaurantele pe care le conduce incat a devenit incontestabil detinatorul recordului in acest domeniu. De-a lungul carierei, a adunat nu mai putin de 33 stele Michelin pentru restaurantele pe care le detine. Paris, Monaco, Londra, Tokyo, New York, Las Vegas, Washington DC, Hong Kong – sunt doar cateva dintre orasele care se bucura astazi de meniurile sofisticate purtand semnatura renumitului Chef monegasc. Astfel stand lucrurile, nu va va surprinde sa aflati si ca tot el este cel care detine Jules Verne, restaurantul aflat la etajul al doilea al Turnului Eiffel sau ca el este cel care a pregatit meniul pentru nunta Printului Albert al II-lea de Monaco.

Si totusi, nu palmaresul care vorbeste de la sine a fost ceea ce m-a facut sa-l descopar si sa-l admir pe Alain Ducasse. Ci felul sau de a vorbi despre gastronomie, viziunea sa asupra mancarii si, mai ales, tipul de relatie pe care l-a stabilit cu bucataria – un amestec inefabil de “savoir-faire” si “faire-savoir” esential pentru continuarea traditiei si a firului magic-culinar prin intermediul viitoarelor generatii de Chefi. Cu ochelarii sai rotunzi, parul carunt si zambet molcom, ascultandu-l cum vorbeste despre importanta produselor proaspete si a pasiunii indispensabile in gastronomie, l-ai confunda mai degraba cu un profesor de literatura sau de antropologie. Nu e de mirare, tocmai aminteam de “savoir-faire”, lucru care face parte din bogata mostenire culinara franceza.

Oricine are privilegiul de a-i privi si gusta preparatele, ar spune cu mana pe inima ca vorbim, fara indoiala, de arta (culinara) – insa, din punctul lui de vedere, contributia sa la cultura gastronomica nu a inseamnat nicidecum o revolutie, ci mai degraba a surprins o evolutie, linistita, stapanita, studiata, o redescoperire a gustului si a aromelor esentiale. O eterna reintoarcere catre ceea ce inseamna savoare cu adevarat, cu ajutorul produselor autentice, ale taranilor, ale producatorilor agricoli – o sublima calatorie condimentata insa, dupa cum spune chiar el, cu putina arta.

Astazi, creatiile lui Alain Ducasse sunt transmise mai departe prin nu doar prin academia sa de arta culinara, ci si prin opere precum “Grand Livre de Cuisine”, o impresionanta enciclopedie cuprinzand volume remarcabile de haute cuisine, meniuri traditionale de bistro si deserturi, toate trecute prin filtrul propriu al lui Ducasse. Mai mult decat atat, scoala pe care a deschis-o, Centre de Formation Alain Ducasse, le da sansa celor cu adevarat pasionati de gastronomie la nivelul sau cel mai inalt sa urmeze o specializare fie in arta culinara, fie in cofetarie-patiserie si sa-si insuseasca, astfel, din secretele si “savoir-faire-ul” Chefului care astazi detine suprematia in materie de stele Michelin.

Pentru ca mai puternic decat “a sti” nu este decat “a impartasi”. Iar Alain Ducasse a inteles asta cel mai bine: cand vorbim despre bucatarie, vorbim in primul rand despre oameni. Iar daca vorbim despre oameni, vorbim despre dragoste. Care, dintre toate ingredientele din lume, se dovedeste a fi cel mai valoros. Dupa cum spune chiar Ducasse, sans amour, y a pas de cuisine.

 

5 Responses to "Alain Ducasse"

  1. cristina maria  4 November 2012

    foarte frumos ai scris Margot. recunosc ca sunt ”amatoare profesionista” si interesul meu meu in cooking e la inceput. nici nu as sti ce informatii sa caut si unde. ma bucur mult sa te cunosc si ca impartasesti cu noi toate cunostintele si experienta ta.
    mergi pe un drum frumos si vei ajunge departe.

    Reply
    • margot  4 November 2012

      ma bucura foarte mult cuvintele tale, Cristina. nu pot pretinde ca am o experienta uimitoare, insa ceea ce cu siguranta am este o dorinta foarte mare de a descoperi toate povestile si personajele fascinante care au scris istoria gastronomiei. si sunt fericita ca putem face asta impreuna.

      Reply
  2. Pingback: Cum sa pierzi o stea Michelin - Bistro Margot

  3. Pingback: Cum se acorda stelele Michelin (film documentar) - Bistro Margot

  4. Pingback: Jacques Pépin - Bistro Margot

Leave a Reply

Your email address will not be published.