Povestea spune ca prin preajma Craciunului am ajuns intr-un loc mirific, in care sticlele de vin stateau frumos aliniate, impartite pe tari, regiuni, continente, pe soiuri si culori, in care paharele si decantatoarele aduceau usor a obiecte de arta expuse pentru incantarea publicului, in care, din loc in loc, delicatese precum foie gras, paste italienesti adevarate si uleiuri aromatizate completau un tablou fascinant, din care m-am desprins cu greu.

Si, asa cum era de asteptat, sufletul meu francez a tresarit subit, iar memoria mea olfactiva a deschis de sub lacatul trecutului amintiri pretioase despre savoarea vinului si arta de a-l savura. Sampania primita in dar de ziua mea nu a facut decat sa intareasca aceasta chemare, asa ca, la scurt timp, m-am trezit comandand carti de specialitate, in dorinta de a aborda in profunzime o asemenea arta. Ceea ce ma fascineaza continuu este maiestria cu care vinul vine sa intregeasca aromele si senzatiile unui festin cu bunatati felurite, astfel incat simpla servire a mesei sa isi depaseasca functiile de baza si sa se transforme in refugiu, in evadare, in poveste. A trece dincolo de granitele obisnuite si a oferi celor din jur mult mai mult decat hrana – a oferi o intreaga experienta, este cu adevarat arta. Si, chiar daca nu mi-am fixat ca obiectiv sa devin sommelier sau Master of Wines, am pornit la drum incercand sa deprind aceasta minunata arta, astfel incat oamenii care imi trec pragul bistro-ului sa aiba parte de experiente de neuitat. In plus, pentru mine, imi doream sa gasesc vinul perfect ale caror note sa se imbine perfect cu mirosul de pagini vechi de carte si sa acompanieze, singuratic si molcom, dar desfatator, o lectura solitara de dupa-amiaza sau de seara.Astfel incat, la putin timp dupa ziua mea, am patruns in uimitorul univers al degustarii vinului, descoperind, cu fiecare lectie in plus, putin din secretele sommelier-ilor.

Se pare ca denumirea de sommelier are ca etimon cuvantul francez “somme”, desemnand samarul cu bagajele si proviziile nobililor aflati in calatorii. Un slujitor anume se ocupa de provizii, punea masa si turna vinul in cupe, avand si rolul de a gusta mai intai din el, pentru a verifica daca nu cumva era stricat sau otravit de inamicii cu gand rau. Cu timpul, sommelier-ul a evoluat de la un simplu instrument de verificare a calitatii vinului la un personaj-cheie in orice restaurant de prestigiu. Astazi, responsabilitatea lui este aceea de a alege vinul si de a face recomandari de asociere cu diferite feluri de mancare din meniu, subtil si elegant, fara sa isi impuna alegerea.

Desi aparent simpla si fara prea mari provocari, meseria de sommelier este una foarte complexa, implica nu doar multe cunostinte, ci si o experienta bogata, atat in ceea ce priveste vinurile si celelalte bauturi care pot completa o masa, cat si in ceea ce priveste istoria lor, temperaturile potrivite si aromele mancarurilor care le acompaniaza.

Sommelier-ul este cel care stie sa asculte si sa inteleaga povestea pe care o sopteste fiecare vin in parte, intr-o multitudine de nuante, de la rubiniu si purpuriu, la granat, violaceu si stacojiu. Si, pentru ca imi plac atat de mult povestile, pe urmele sommelier-ului ma aventurez acum si eu.