Artă, geniu și gust pentru viață: Salvador Dali, despre gastronomie și vin

Salvador Dali face parte dintre acele personaje aparte care sunt greu de descris în cuvinte, pentru ca sinele lor este de necuprins în limitele unor lucruri convenționale. Excentric, histrionic, narcisic, delirant, cu o personalitate aflată la limita dintre creativitate, geniu și nebunie, Dali se situa oriunde, numai în canoanele obișnuite, nu. Era, fără îndoială, un adevărat showman și era perfect conștient de asta. Nu doar că-și conștientiza și își accepta nebunia, dar o ridica la nivel de artă (jurnalul său, intitulat “Jurnalul unui geniu”, stă drept mărturie în acest sens). În tot ceea ce făcea însă avea o voluptate a trăirii, o efervescență care părea că-l locuiește, îl animă și dă pe dinafară, ca un pahar de șampanie prea plin. Așa că pasiunea lui pentru gastronomie și vin, deși mai puțin cunoscută decât arta lui, nu trebuie să ne surprindă: ea reprezintă gustul vieții – la propriu, savurat din plin, teoretizat și sublimat în două volume care sunt ele însele un deliciu: “Les diners de Gala” și “Les vins de Gala”. De aici vine inspirația pentru acest nou început de an. 

Les diners de Gala

Tu ce vrei să te faci când o să fii mare? Orice copil a primit măcar o dată această întrebare. Ei bine, când era mic, Dali visa să devină bucătar. Aproape 70 de ani mai târziu, Dali și-a împlinit visul din copilărie sub o altă formă: cea a unei cărți de gastronomie intitulată Les diners de Gala. (“Cinele Galei). Pentru Dali, dragostea de viață, gustul și savoarea ei erau inexorabil legate de iubirea pentru soția sa, Gala. Publicată pentru prima dată în 1973 în limba franceză, cartea include meniuri de la restaurante istorice franțuzești, precum Maxim’s, Le Tour d’Argent sau Laserre, îmbogățite de geniul artistic al lui Dali.

Viziunea gastronomică a lui Dali este una pur hedonistă: încă din debutul cărții, un disclaimer ne avertizează că toate rețetele incluse în carte sunt dedicate în întregime plăcerilor gustului și orice lector tentat de numărarea caloriilor este sincer sfătuit să închidă cartea și să se îndepărteze de ea, întrucât asemenea obiceiuri nu ar face decât să transforme actul de a mânca într-o adevărată pedeapsă. 

Dali privea gastronomia nu doar ca pe o artă, dar mai mult, o considera simbolul cel mai înalt și adevărata expresie a civilizației. Pe lângă plăcere, Dali atribuia actului de a mânca valoare estetică și morală, fiind de părere că “maxilarul ne este cea mai la îndemână unealtă pentru a cuprinde și a înțelege sensurile filosofice”. Conform principiilor gastro-etice si estetice ale lui Dali, pus în fața unei alegeri, “omul poate prefera să nu mănânce deloc, dar nu poate face compromisul de a mânca necorespunzător”. 

“One can choose not to eat, but one cannot accept to eat poorly.”

Salvador Dalí

Les vins de Gala

Dedicată gastronomiei și artei gustului, Les diners de Gala a fost urmată, în 1977, de o altă carte, Les vins de Gala, o incursiune în fascinanta lume a vinului, care avea să mai fie republicată abia peste 40 de ani, în 2017. Cartea este structurată în două părți: vinurile lui Dali și vinurile Galei, fiecare în număr de 10. Desigur, ar fi o greșeală să ne așteptăm la două liste sumare de vinuri. Când intri în universul suprarealist al lui Dali, recomandările transcend ordinarul, iar vinul se transformă în poezie, în magie, în mister, în revelație, în energie creatoare, în experiență emoțională multisenzorială. Dincolo de aspectele filosofice pe care le conține la nivel textual,  și vizual cartea este în sine un festin estetic, incluzând peste 140 de ilustrații ale artistului, în stilul său ușor recognoscibil, iar simpla ei răsfoire devine sursă de plăcere, de uimire și de încântare.

“When I was in Madrid with Lorca and Buñuel, we would spend our evenings in impassioned discussions and, since champgne flowed freely, we soon became lyrical when we talked of friendship and love. That prosaic clicking of the tongue which emphasizes our palate’s pleasure sounds like the popping cork of a champagne bottle; they are both the result of that seldom understood feeling: satisfaction.”

Salvador Dalí