Am gasit un loc. Nu era chiar secret. Unii il cunosteau bine, chiar foarte bine. Altii abia incepusera sa-l descopere. Pentru cei mai multi, aromele sale sunt inca necunoscute. Dar chiar si asa, ele se amesteca in feluri surprinzatoare, neasteptate, pana cand formula magica isi face efectul, realitatea este spulberata de savoare, simturile sunt trezite, iar calatoria inceputa.


Usile bistro-ului, spune povestea, s-au deschis cu doua sute de ani in urma. Atunci cand unealta de supravietuire, numita atat de simplu “mancare” a devenit, la fel de natural, un soi de experienta cu totul si cu totul deosebita, intima, familiara si necostisitoare, asa cum sunt, de fapt, toate placerile autentice. Un clasic bistro francez al anilor 1800 iti impregna vizitele in primul rand cu aerul prietenesc si cald al celor pe care ii intalneai acolo. Si reveneai, pentru ca acolo te asteptau, inainte de toate, rasete nefortate, discutii picante si prieteni care-ti inseninau ziua. Printre ei, “les patrons du bistro”, oameni cu care te invecinai si pe care ii salutai politicos in drumul tau de zi cu zi, se interesau jovial “si vous allez bien”; tot ei erau cei care se ocupau sa iti parfumeze micuta vizita nu cu aroma de cafea sau cu voluptatea unui pahar de vin, ci cu desfatarea si deliciile pe care numai povestile cu adevarat savuroase le pot aduce. Povesti. Intotdeauna povesti. Si locul in care poti sa fii tu insuti. Fara formalitatea adusa de atitudini obligatoriu adoptate, artificiale, nefiresti, fara meniuri prestabilite, care nu mai rezerva nicio surpriza, doar o evadare asteptata, dorita, cautata. Iar in urma ei, iluzoria senzatie ca, pentru putin, ne-a fost revelat insusi secretul vietii.


Cu mult peste timp si intr-un cu totul alt spatiu, cel virtual, s-a ivit Bistro Margot”. Pentru prieteni vechi si calzi, entuziasti si imprevizibili, dar gata in orice moment sa impartaseasca o intamplare frumoasa, o isprava de neuitat si fervoarea copilareasca a fiecarei noi descoperiri. Si pentru prieteni noi, pentru efuziunea primelor secrete, pentru farmecul tresaltarilor de bucurie, pentru noi emotii de tot felul: dulci, acrisoare, crocante, ispititoare, mereu inmiresmate altfel, cu izul unei alte epoci si al unui alt loc, pentru ca, inainte de toate, Margot nu este “chef de cuisine”. Margot este “chef peste povesti“.


Un mare adept al bistro-urilor franceze, Hemingway, spunea ca atunci cand primavara vine, nu e de facut nimic altceva decat sa cauti cel mai potrivit loc pentru a fi fericit. Iar locul cel mai potrivit pentru a fi fericit este…acolo unde vrei tu sa fie, indiferent de lucrurile care te impiedica. Oriunde, oricand. Fie ca sunt campurile pline de lavanda ale sudului Frantei, fie ca sunt surprinzatoarele restaurante japoneze, fie ca sunt aromatele peisaje toscane sau tarmurile mediteraneene pline cu delicii, ingredientul de baza in orice “recette d’evasion” este…creativitatea. Si apoi, desigur, compania. Fara meniuri prescrise pe hartie, ci doar cu cele dictate de pofta, de stare si de imaginatie…


Mesdames et messieurs, Bistro Margot – portes ouvertes!

3 Responses to "Bistro Margot, cu portile deschise"

  1. MrS  14 April 2010

    am sa incetez sa ma uit pe blogul tau,nu de alta,dar tot ce vad imi face pofta!este si va fi un bistro de success.DOAMNELOR SI DOMNILOR…..APLAUZE PENTRU BISTROOOOOO MARGOOOOOOOT!

    Reply
  2. Margot  14 April 2010

    devoreaza tot, MrS! there's plenty for all of us!

    Reply
  3. Pingback: Creveti cu lapte de cocos | Bistro Margot

Leave a Reply

Your email address will not be published.