Blinis cu icre de somon

Veniți de pe îndepărtatul tărâm al țarilor și al țarinelor, creați inițial pentru o sărbătoare a soarelui, onorând sfârșitul iernii și venirea primăverii, blinis sunt un fel de mici clătite rusești care, în timp, au căpătat o popularitate ce a depășit granițele țării-mamă, fiind apreciate astăzi peste tot în lume.

Deși iarna încă mai are de stat ceva pe la noi, iar venirea primăverii este încă – cel puțin calendaristic – departe, astăzi la Bistro Margot avem o rețetă de blinis parfumata cu iz de sarbatoare. Și asta pentru că, plecând de la diferitele și multele tradiții care însoțesc aceste clătite, în adopția lor de către europeni au devenit cumva preparate speciale, cel mai des întâlnite pe mesele festivecare celebrează trecerea dintre ani.

Bistro Margot le-a pregătit prima oară pentru o petrecere de zi de naștere, unde au avut foarte mare succes, prezentate pe un suport etajat, care să le pună în valoare aspectul apetisant. Pentru Revelion sau sărbători de orice fel, sunt o idee la fel de bună – astfel încât, dacă vreți să impresionați, blinis nu pot fi decât o alegere înțeleaptă!

 

Citind despre istoria lor, am aflat că pe tărâm rusesc blinis însoțeau lungi și bogate tradiții. Spre exemplu, în timpul sărbătorii Maslenitsa, desfășurată în timpul primăverii, femeile care pregăteau cât mai multe astfel de clătite vesteau o recoltă bogată în timpul toamnei care avea să vină. De asemenea, blinis marcau și momentele-cheie din viața unui om: la naștere, femeilor care aduceau pe lume un copil li se dădea să mănânce o clătită, în spiritul credinței că astfel copilul urma să aibă noroc în viață, în timp ce la înmormântări, pentru a marca despărțirea de lume, blinis erau în mod obligatoriu serviți în onoarea defunctului.

Nu doar în zona de cultura populară au fost consemnate însă date despre aceste prea-iubite clătite rusești. Marii scriitori precum Cehov, Puskin sau Gogol au dedicat și ei fragmente și chiar pagini întregi clătitelor care, de acum, și-au câștigat locul în istorie.

Am studiat și am făcut mai multe experimente cu blinis, învățând de fiecare dată câte ceva. Prima dată i-am încercat doar cu o bază din făină de hrișcă, așa cum citisem că se prepară în mod tradițional. Neavând reperul – nu i-am gustat niciodată la ei acasă – nu am știut cât de aproape sunt de original, însă gustul făinei de hrișcă, încercată de asemenea pentru prima dată, mi s-a părut cam pronunțat. Așa că am căutat și alte variante. Cei mai aerați blinis au fost cei pregătiți după rețeta lui Michel Roux Jr., pentru care știți deja că am o slabiciune aparte. Singurul amendament în acest caz a fost senzația că mă apropiam mai mult de o clătită americană în miniatură decât de spiritul tradițional rusesc. Într-un final, un amestec de făinuri, în funcție de preferințele de consum, cred că poate mulțumi pe oricine.

Iată ingredientele folosite de mine:

  • un pliculeț de drojdie instant
  • 200 ml de lapte (de vacă)
  • 50 g făină de hrișcă
  • 3 ouă
  • o pișcătură de sare
  • 150 g făină albă, dacă doriți un rezultat mai deschis la culoare și mai apropiat de clătitele americane SAU amestec de făină albă cu făină integrală SAU amestec de făină integrală cu făină de secară (75g cu 75g)

Metoda de preparare: drojdia se dizolvă în lapte, se adaugă făina de hrișcă și se lasă la dospit timp de cel puțin o oră. Imediat după, se mixează 1 ou întreg cu două gălbenușuri, pișcătura de sare și amestecul de făină ales în funcție de preferințe. Și această compoziție se acoperă și se lasă la dospit timp de cel puțin o oră. După ce a trecut o oră, cele două compoziții se amestecă și în ele se adaugă, foarte cu grijă, cele două albușuri rămase, bătute spumă ca pentru bezele. Ele vor fi cele care vor face ca blinis să iasă aerați. Din această compoziție, se ia câte o lingură și se toarnă într-o tigaie cu ulei sau unt – eu în ultima vreme am folosit cel mai frecvent unsoare de cocos. Se formează mici clătite care se prăjesc până ce încep să se formeze mici bule deasupra. Acela este semnalul că trebuie să le întoarcem și pe cealaltă parte. Dacă se întâmplă să aveți vreo tigaie specială pentru blinis sau pentru mini-clătite americane, pregătirea va merge mult mai repede, iar formele perfect rotunde vor ajuta mult la estetica preparatului și la prezentare. Dacă nu însă, puteți folosi cu încredere tigaia normală. Eu am încercat ambele variante și de fiecare dată am obținut rezultate bune.

Pentru topping, am ales o cremă de brânză light, icre de somon și, ca decor, frunze de chives sau mărar. Puteți alege însă și icre negre, somon afumat sau chiar toppinguri dulci.

6 Responses to "Blinis cu icre de somon"

  1. Ruxandra  10 January 2014

    Pur si simplu, delicioase !

    Reply
    • margot  10 January 2014

      Ma bucur ca nu sunt singura care le iubeste! 🙂

      Reply
  2. Gabriela Gitoi  10 January 2014

    O prezentare impecabila si o reteta interesanta! Foarte frumos povestit!
    Felicitari!

    Reply
    • margot  10 January 2014

      Multumesc, Gabriela, pentru cuvintele frumoase si pentru vizita! Este minunat sa primesti asemenea aprecieri! 🙂

      Reply
  3. Ioana  11 January 2014

    Sunt superbe blinis-urile tale, fotografii minunate. Si mie-mi plac tare blinis, le mai fac topping cu creme fraiche+ceapa verde taiata marunt si feliute de somon afumat in loc de icre, iar despre Michel Roux jr. the best of the best 🙂

    Reply
    • margot  11 January 2014

      Multumesc! 😀 Cred ca am putea face un adevarat club de fani ai somonului, in toate formele sale.

      Pe Michel Roux Jr, the best of the best, tare mi-ar placea sa-l intalnesc! 😀

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.