“Sa fii Chef astazi este ca si cum ai fi Rolling Stones”, zice o replica din film. Sa fii Chef cu stele Michelin e ca si cum ai fi Master Yoda din Star Wars – si cine nu si-ar dori sa fie master Yoda? Cam asta este imaginea pe care in ultima vreme cooking show-urile televizate, social media si trendurile au conturat-o despre meseria de Chef: putere, faima, bani. Nemurire. Cheful a devenit un adevarat rock-star. Filmul “Burnt”, lansat recent pe ecranele din Romania, vine sa expuna si fata cealalta a monedei – o perspectiva diferita asupra subiectului.

Adam Jones (interpretat de Bradley Cooper) este un Chef care, dupa o copilarie si o adolescenta dificile, isi ia viata in propriile maini, isi cumpara un one-way ticket catre Paris si acolo incepe sa-si construiasca o stralucita cariera culinara, ce va culmina cu doua stele Michelin. “Luke Skywalker” (cei care vor vedea filmul vor intelege analogia) este atras insa on the dark side of the Force, devenind dependent de droguri si intrand intr-un ritm de viata care ii va aduce decaderea. Acum, la ceva timp dupa ce s-a desprins de acest trecut intunecat, soseste la Londra, in incercarea de a-si reabilita nu doar imaginea, ci si viata. Dupa ce s-a condamnat singur la o pedeapsa de a deschide un milion de stridii in New Orleans, se simte pregatit pentru o noua provocare: vrea sa conduca cel mai bun restaurant din lume. Vrea sa-si castige cea de-a treia stea Michelin. Vrea perfectiune.

Aventura in care porneste insa nu este deloc asa usoara precum ar fi de asteptat. Trendurile s-au schimbat, asa ca trebuie sa vina cu ceva outstanding. Presiunea e chiar mai mare decat inainte. Munca e imensa, iar nervii trebuie sa fie de otel. El vrea sa lase trecutul in urma, dar trecutul si dealerii de droguri carora le datoreaza bani sunt inca pe urmele lui. Cei carora le-a facut rau cauta razbunare. E greu. Dar e si mai greu cand incearca sa faca totul de unul singur.

Desi criticii vestici nu l-au primit cu prea mare entuziasm in ciuda cast-ului consistent (Bradley Cooper, Sienna Miller, Uma Thurman), mie mi-a placut Burnt. Cu exceptia catorva detalii si a unui product placement strident pentru Burger King, care putea fi abordat ceva mai elegant (dar pot sa inteleg cum se finanteaza filmele), Burnt mi-a placut pentru ca aduce mai aproape de realitate o imagine hiperbolizata si idealizata poate prea mult in ultima vreme: cea a Chefului-Dumnezeu. Burnt vine sa demonstreze ca, inainte de a fi un rock-star, Cheful este om care munceste enorm pentru a ajunge acolo unde este. Un om simplu, cu angoase, ambitii, frici, dezamagiri, provocari, esecuri si un ego care poate fi in egala masura constructiv si distructiv. Sunt arsuri si rani (la propriu, dar si metaforic), sunt eforturi imense, sunt sacrificii uriase, sunt mereu limite care trebuie depasite. Dar si o pasiune  nelimitata, fara de care nimic din toate celelalte n-ar fi posibil.

Poate nu intamplator, Burnt mi-a amintit de ce declara Michel Roux Jr. in urma cu doar cateva zile:  “Cookery shows can glorify the chef and put us on a pedestal. I worry about that; it brings young people into our industry for the wrong reasons. They think they are going to be the next Jamie [Oliver] or Gordon [Ramsay]. But it doesn’t happen overnight. They don’t realise that actually Jamie, Gordon and myself worked our backsides off to get to where we are.”

De altfel, filmul se bazeaza pe multe insight-uri reale, venite de la consultanti care cunosc cel mai bine acest stil de viata pentru ca ei chiar il traiesc: chefii Marcus Wareing si Mario Batali, care au contribuit semnificativ la filonul de autenticitate al filmului prin experienta lor profesionala si personala.  De altfel, Bradley Cooper insusi a declarat ca si-a construit personajul inspirandu-se din personalitatea a trei Chefi celebri:  Gordon Ramsay (cel care l-a ajutat sa se pregateasca pentru acest rol invatandu-l cum sa injure in bucatarie), Marco Pierre White si consultantul Marcus Wareing.

Leave a Reply

Your email address will not be published.