Cipru: viata pe Insula Afroditei

Tărâm al zeilor antici, a treia insulă ca mărime din Mediterană după Sicilia și Sardinia, Cipru este cunoscut în special ca Insula Afroditei. Potrivit mitologiei, aici este locul în care zeița greacă a frumuseții și a iubirii s-a născut din spuma mării.

Din vremurile antice și până astăzi, Cipru a fost marcat de o istorie lungă și nu întotdeauna blândă. În urma celui mai recent război, cel din 1974, turcii au ocupat partea de nord a insulei, constituindu-se într-o republică distinctă de partea grecească a Ciprului, dar care nu a fost recunoscută de nimeni în afara de Turcia nici până în ziua de astăzi.

Dacă apuci să stai de vorbă cu vreunul dintre bătrânii ciprioți, îți va povesti cu lacrimi în ochi despre casele părinților sau bunicilor lor, pe care le-au lăsat în urmă în tărâmul nordic, despre cele mai bogate pământuri, despre cele mai fertile soluri pe care acum stau construite moschei sau… nimic. Locuitorii din partea grecească însă îți vor arăta însă bucuroși insulița lor cu tot ce are ea mai frumos, mare și munte, cu o ospitalitate aproape copleșitoare. Îți vor povesti despre istoria bisericilor care îți ies în cale, despre meșteșugurile tăranilor din satucele pe care le străbați, despre portocali, pini și măslini, despre cel mai bun file de cod și locul exact în care să-l mănânci, îndemnându-te să revii pe insulă măcar pentru două săptămâni, ca să ai timp să o cunoști așa cum trebuie.

Iar insula asta are multe de oferit. Sunt unii, precum gazdele mele, care au ajuns aici și au depășit cu ani cele două săptămâni. N-au mai plecat pentru cș aici și-au găsit locul. La fel ca ei, mulți alți străini, după cum observ în timp ce străbat agale sătucele cipriote. Nici nu e greu sa faci asta, în țara cu 326 de zile însorite pe an.

Cumva, pământul patronat de zeița frumuseții și a iubirii respiră frumusețe și iubire la fiecare pas.

Dragostea pentru pisici, îngrijite și adorate de localnici, oriunde s-ar afla.

Dragostea pentru natură, care le-a intors ciprioților cele mai îmbietoare daruri: unul dintre cele mai bune uleiuri de măsline din lume, citrice parfumate și zemoase, fructe de mare proaspete, commandaria – licoarea specifică locului și halloumi, brânza lor atât de versatilă, față de care e greu să nu dezvolți o obsesie. Alături de ele, condimente nenumărate, sare de mare, cafea la ibric, vinuri, rodii, piețe pline de legume mari și frumoase.

Dar poate mai presus de orice, dragostea de viață, care transpare și în felul lor prietenos de a fi, în plăcerea de a dărui sau în cea de a-si cânta bucuria, în libertatea de a înota și de a pescui în largul mării sau în veselia de a ridica paharul și de a striga la unison: Yamas! Noroc. Noroc că locuiesc aici.

Dincolo de sate și orase, autostrăzi șerpuitoare, flancate de leandri, te conduc în stil britanic, cu volan pe dreapta, către Mediterană în mai puțin de o oră. Dar insula are un timp al ei. Și oamenii un ritm al lor, calm, relaxat, ritm care cu greu poate fi tulburat de ceva. În fața tuturor, aceasta insuliță a Afroditei poarta numele de Cipru. Dar cei care locuiesc aici știu că e un fel de Paradis din care cu greu mai reușești să te desprinzi.