Despre clatitele frantuzesti, pe numele lor adevarat "crepes", exista tot felul de mituri: ca sunt greu de facut, ca trebuie sa fii expert ca sa le intorci si, mai ales, ca trebuie neaparat sa le invarti in aer ca un magician. Cand, de fapt, sunt mult mai usoare decat te-ai astepta, si la propriu, si la figurat!

Clatite frantuzesti cu mascarpone si fructe

De o simplitate si o eleganta clasice, clatitele de tip “crepes” isi gasesc originea in Franta, mai precis in regiunea Bretagne, desi numele lor provine de la termenul latin crispus (buclat, carliontat), lucru care ar putea indica faptul ca apetitul pentru clatite frantuzesti e cu mult mai vechi decat istoria ne face sa credem. Din faina alba sau integrala, cu umpluturi dulci sau sarate, clatitele subtiri si fine, usor rumenite pe o parte si pe cealalta, apoi impaturite in valuri de savoare, sunt un mic rasfat oricand binevenit. (La mine s-au intamplat recurent la miezul-noptii si n-am putut sa rezist chemarii 😀 , dar cele pe care vi le prezint astazi au fost, intamplator, micul-dejun).


INGREDIENTE: 

500 ml de lapte

4 oua

1 praf de sare

50 g zahar

250 g de faina

un splash de Grand Marnier sau suc de portocale

3 lingurite de unt la temperatura camerei

semintele unei pastai de vanilie sau pasta de vanilie

pentru umplutura: 

mascarpone mixat cu zahar si coaja rasa de lamaie


clatite-1


PREPARARE: 

Puneti laptele intr-un bol, spargeti ouale si le adaugati peste lapte, apoi cu telul incepeti sa le bateti usor. Adaugati praful de sare, zaharul, vanilia, alcoolul sau sucul de lamaie si untul moale, la temperatura camerei, iar la final, faina, dupa care continuati baterea compozitiei cu telul pana cand se formeaza mici bule deasupra.

Compozitia se trece la frigider cel putin o jumatate de ora, apoi se poate folosi: se ia cu polonicul cate o cantitate de compozitie, se toarna in tigaia antiaderenta pentru clatite si se lasa pana cand marginile incep sa se desprinda, semn ca e timpul sa fie intoarsa pe partea cealalta. Cu ajutorul unei spatule, se desprinde usor clatita si se intoarce, simplu si savuros,  fara flick-flackuri de Cirque du Soleil. Se scoate pe o farfurie si se umple cu cele mai gustoase fantezii culinare: dulceata, ciocolata, branza, miere, fructe. Eu am ales sa le umplu, de aceasta data, cu mascarpone (mixat cu putin zahar si coaja rasa de lamaie) si capsune.

Apoi, in spiritul elegantei clasice a clatitelor, e bine de mentionat ca, daca nu doriti sa va alegeti cu un munte de clatite care sa se usuce sau sa isi piarda din prospetime, puteti proceda ca mine: faceti patru-cinci clatite din compozitia formata – sau atat cat sa mancati o data, apoi treceti compozitia ramasa la frigider. Ea va fi la fel de buna si a doua zi, cand nu doar ca veti avea compozitia gata facuta, dar veti putea face din nou clatite frantuzesti proaspete si calde. 🙂


clatite-2

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.