Croque-Monsieur, simplitate clasica franceza

Croque-Monsieur este special pentru mine pentru ca este primul preparat cu care am facut cunostinta la sosirea mea in Franta. Abia aterizasem in Lyon, unde aveam sa-mi petrec o lunga perioada de timp, iar ‘domnul crocant’ a fost suficient de bun si generos sa-mi astampere foamea, asa ca mi-a ramas in suflet ca o amintire foarte draga. Dincolo de asta insa, Croque-Monsieur este un clasic al bistro-urilor si cafenelelor franceze si pe buna dreptate: cald, consistent, potrivit pentru a fi savurat in orice moment al zilei – cum sa-i rezisti?  

 

CROQUE-MONSIEUR, un accident fericit

Povestea lui este veche si spune ca, la fel ca multe alte preparate care astazi sunt celebre, si croque monsier a aparut tot din greseala, atunci cand un grup de muncitori francezi, plecand de dimineata in graba la serviciu, si-a uitat pachetele de mancare langa un radiator. La intoarcere, muncitorii au fost surprinsi de faptul ca branza topise peste sunca, iar sanvisurile erau calde si imbietoare.

Nu se stie cine a venit cu ideea de a le rumeni in unt pentru a obtine crusta aurie care i-a dat si numele de Croque Monsieur, dar oricine ar fi trebuie sa-i multumim pentru asta, pentru ca altfel astazi nu ne-am mai fi putut bucura de el. Ceea ce se stie insa cu siguranta este faptul ca in meniurile bistro-urilor si cafenelelor pariziene, Croque-Monsieur a aparut in 1910, iar prima sa atestare scrisa este chiar in opera lui Marcel Proust, In cautarea timpului pierdut.

Dar sa nu mai pierdem nici noi timpul si sa trecem repede la pregatirea lui! 🙂

 

CROQUE-MONSIEUR, atat de usor de pregatit!

O varianta a clasicului sandvis cu sunca si cascaval cred ca exista peste tot. Francezii insa, creativi cum ii stim, au gasit o modalitate de a-l face mai interesant si cu atat mai special. In mod traditional, ei il prepara cu branza gruyere sau emmental, il rumenesc in unt pe ambele parti, apoi il imbogatesc cu sos bechamel pe deasupra si il lasa la cuptor pana cand devine auriu. Eu va voi povesti insa astazi cum m-au invatat pe mine prietenii francezi sa il pregatesc – o metoda mai simpla si rapida, insa la fel de savuroasa.

Ingredientele sunt si ele la fel de simple si accesibile: paine feliata (poate fi si pregatita in casa dupa reteta de aici), branza gruyere, emmental sau tipul de cascaval preferat, sunca de Praga, unt, un ou, sare, piper. 

Pregatirea sandvisului, cred, nu mai are nevoie de nicio explicatie: paine-branza-sunca-branza-paine, si abia de aici urmeaza twistul frantuzesc: sandvisul trebuie uns cu unt pe ambele parti, apoi rumenit intr-o tigaie incalzita, fara ulei, caci untul va fi acela care se va topi si va crea o crusta specifica pentru ‘Croque-Monsieur’.

Dupa ce este scos din tigaie, ‘domnul crocant’ trebuie asezat pe o tava, iar deasupra lui se toarna un amestec de ou batut cu doua linguri de smantana si inca vreo doua linguri de cascaval razuit, asezonat cu sare si piper. Se trece astfel totul la cuptor pana cand ‘Croque-Monsieur’ devine rumen si auriu, iar momentul in care el va fi savurat cu nesat nu mai poate fi amanat. Francezii il servesc cald, cu branza care inca se topeste irezistibil, fie la micul-dejun, fie la pranz sau ca o simpla gustare, cu o salata mixta alaturi. Uneori, dupa caz, ca niste adevarati maestri care stapanesc perfect arta de a te bucura de viata, nu uita sa adauge si un pahar de vin alaturi. Dupa ce-am trait printre ei, pot sa confirm: stiu ei ce stiu! 🙂

Croque-Monsieur are si o versiune derivata, dar la fel de irezistibila, in care sandvisul este imbogatit cu un ou-ochi deasupra: Croque-Madame. Cititi si despre ea, sigur o sa va placa!