Cum sa faci paste de casa

Unul dintre regizorii mei preferati din toate timpurile, Federico Fellini, spunea ca viata inseamna o combinatie de magie si paste. Exista insa cazuri in care cele doua ingrediente, magia si pastele, se pot imbina intr-un fel unic, pana cand devin acelasi lucru. Ma incearca acest sentiment de fiecare data cand intind aluatul, il trec prin masina si pregatesc, cu aceeasi incantare si entuziasm fara limite, paste de casa. Experienta este magica, unica, asemanatoare, poate, doar cu cea a painii facute cu propriile maini

Si poate ca n-as fi avut curajul sa incep aventura pastelor de casa daca intr-o zi, cautand un cadou pentru prietena mea cea mai buna si cea mai indragostita de gastronomie, nu m-as fi oprit fascinata in dreptul unei masini de paste, uitandu-ma ca vrajita si hotarand ca acela urma sa fie cu siguranta un cadou grozav pentru ea. Aventura nu s-a oprit la cumpararea masinii de paste: a urmat drumul de la magazin pana acasa, un film hilar cu un personaj mic si uscativ (eu) care s-a chinuit, vreme de cateva intersectii si semafoare, sa care (pe atunci) misterioasa masinarie, care desigur ca a fost eliberata din stransoarea cutiei care o insotea de indata ce a ajuns la adapostul casei. In vastele apartamente, expusa pe piedestalul mesei din bucatarie, ciudatenia parea si mai stralucitoare. Inutil sa spun ca pana la momentul mult-asteptat al inmanarii cadoului, entuziasmul a crescut atat de tare doar privind catre masinaria creatoare de magie… incat m-am hotarat ca tre-bu-ie sa detin si eu una. Zis si facut. Apoi, ca mandra posesoare a unei incantatoare masinarii de paste, m-am vazut nevoita, obligata moral chiar, sa ma achit de datoria care ma apasa pregnant: sa fac paste…de casa!

Ca in cazul tuturor lucrurilor care de departe par cele mai grele de pe pamant, cu toate sansele de esec rasunator, si primele mele paste de casa au dovedit exact contrariul: nimic mai usor, nimic mai placut. De la primii ravioli incercati toamna trecuta, intr-o imprejurare cu totul speciala si pana la ultimele tagliatelle facute chiar la inceputul acestei saptamani, pastele de casa au fost de fiecare data o placere sublimata, traita, cu fiecare data, mai intens. Iar cu aceasta, in timp, am reusit sa obtin detasarea de presiunea cantitatilor exacte de ingrediente si sa ma avand intr-un joc liber in care mainile simt aluatul, il mangaie dupa bunul plac si-l invaluie cu dragoste, apoi il abandoneaza magicei masinarii care il transforma in paste!

Intr-un final, iata care este formula pe care o folosesc: 

* la 100 g de faina, adaug 1 ou, socotind combinatia ca potrivita pentru o portie de paste. Daca vreau sa obtin doua sau trei portii, inmultesc dublez sau triplez cantitatea (ex: 500g de faina/ 5 oua = 5 portii de paste). Iar daca simt ca aluatul este prea dens, adaug o lingura sau doua de apa. Dar foarte rar a fost nevoie de asa ceva.

Tagliatelle cu trufe negre:

* de data aceasta, inainte sa pun la pastrare ultimele trufe din comoara primita toamna aceasta la Bistro, am dat pe razatoare o trufa mica si am presarat totul peste celelalte doua ingrediente, pornind apoi la formarea aluatului. Am folosit 300 g de faina, 2 oua si un galbenus – si asta pentru ca mi-am dorit sa obtin o culoare mai intensa a aluatului, asa ca am renuntat la albusul ultimului ou. Dupa ce s-a legat aluatul – proces care ar fi putut fi la fel de bine facut si in robotul de bucatarie, l-am framantat cu putere si atentie, pana cand a capatat o textura matasoasa si o stralucire de admirat. L-am invelit in folie alimentara si l-am trecut la rece, in frigider, pentru o ora, teoretic. Practic, mi-am amintit de el peste vreo doua. A fost perfect, oricum, caci masinaria magica si-a facut apoi treaba, intinzand aluatul din ce in ce mai subtire, pana cand, rulat pe lungime si pudrat bine cu faina, aluatul a fost taiat cu un Chef’s knife bine ascutit in fasii late cam de 1 cm. Paste de casa! Tagliatele cu trufe!

* pastele mele trufate au fost lasate la uscat apoi, vreme de 5-10 minute, atat cat mi-a luat sa curat masa de lucru, sa strang masinaria creatoare de magie si s-o depozitez la loc, in cutia ei, unde sper sa aiba vise placute. De la acest moment si pana la extazul culinar al pastelor trufate cu hribi si usturoi negru servite pe farfurii albe alaturi de pahare seducatoare de vin, n-a mai fost decat un pas. Dar, despre asta, intr-un episod viitor. La fel de magic.

pasta-machine
Magica masina de facut paste de casa

Leave a Reply

Your email address will not be published.