Pentru ce ai fi in stare sa comiti premeditat o crima, cu toate riscurile care s-ar desprinde de aici? Pentru profesorul de filosofie Abe Lucas - personajul principal din “Irrational Man” (In lipsa ratiunii), ultimul film semnat Woody Allen - aceasta nici macar nu s-ar fi situat printre dilemele existentiale, daca intr-o zi n-ar fi tras cu urechea la conversatia unei vecine de masa intr-o cafenea.

Desi duce cu el o reputatie nu tocmai imaculata, care include pe langa cariera de profesor, si una prolifica de Don Juan, Abe (Joaquin Phoenix) duce in prezent o viata condusa de moralitate, desi tulburata adesea de suferinte metafizice pe care si le ostoieste cu single-malt. Total de inteles, caci experiente traumatizante precum moartea celui mai bun prieten al sau, in urma unei explozii in Iraq si divortul de sotia sa, care l-a inselat cu un alt bun prieten, au lasat urme adanci in viata lui Abe, facandu-l inert, deprimat si chiar impotent fizic.

 

Mutarea sa la o micuta universitate de provincie nu pare sa aduca nicio schimbare in mentalitatea lui Abe, nici macar atunci cand colega sa, Rita Richards, o profesoara captiva intr-un mariaj care nu o mai implineste, dar care impartaseste cu Abe pasiunea sa pentru single malt, se ofera sa-i reaminteasca latura ceva mai umana a existentei, in lipsa sotului ei, care este mai mereu plecat. In paralel, profesorul dezvolta o relatie de prietenie (pur platonica si exclusiv intelectuala, pana la un moment dat) cu una dintre cele mai bune studente ale sale, Jill (interpretata de Emma Stone), care impartaseste cu Abe – deloc intamplator, dupa cum vom vedea – aceeasi pasiune pentru clasicii rusi, cu precadere pentru Dostoievsky.

 

Astfel se face ca tot in compania lui Jill se afla profesorul Abe Lucas in ziua care ii schimba complet viata. Fara intentie, Jill aude peste umarul sau o conversatie de la masa alaturata, unde o femeie se plange prietenilor care incearca sa o consoleze cu privire la dificila situatie in care se regaseste: un judecator corupt ii ingreuneaza premeditat procesul de custodie a copiiilor, din prietenie pentru avocatul fostului sau sot. Nedreptatea situatiei, mult mai complicate decat atat, ii impresioneaza profund pe Jill si Abe, cu atat mai mult cu cat unica speranta de a o scoate la capat a femeii este ca, pana la urmatorul termen, judecatorul Spangler sa pateasca ceva si astfel ea sa aiba parte de o judecata dreapta.

 

Dar empatia lui Abe nu se opreste aici. Intre imperativul categoric al lui Kant si lucrarea sa despre existentialismul lui Heidegger, profesorul Abe Lucas alege sa-si urmeze… pasiunea pentru Dostoievsky, contempland indelung mecanica unei crime perfecte. Victima urmeaza sa fie tocmai judecatorul imund, iar resortul ei este intocmai dorinta profesorului de a eradica raul si de a comite astfel un act de inalta moralitate, el fiind convins ca disparitia judecatorului echivaleaza cu transformarea acestei lumi intr-un loc mai bun.

 

Atunci se intampla ceva ciudat: simpla decizie de a se implica, total obiectiv si fara a avea nicio legatura partinitoare cu judecatorul corupt, ii schimba complet viata profesorului. Sa ia viata cuiva il face, intr-un fel straniu si morbid, sa si-o recapete pe a lui. Regaseste bucuria de a trai, placerea de a preda, isi regaseste pana si potenta, in bratele profesoarei Rita Richards, care viseaza romantic sa-si paraseasca sotul si sa fuga cu Abe in Spania. Dar Rita este profesoara de chimie; pe langa farmecele trupesti carora profesorul li se abandoneaza cu voluptate, ea ii mai ofera lui Abe – fara sa stie, chiar – inca un lucru de o valoare inestimabila: cheia laboratorului de chimie, camera care adaposteste rezerve de cianura, adica exact elementul care-i lipsea lui Abe pentru a pune in aplicare planul crimei perfecte.

 

Dar cum dupa crima, urmeaza pedeapsa (conform logicii dostoievskiene) sau o crima deschide usa unei alte crime (dupa cum spune Jill), intorsaturile tipice lui Woody Allen vor conduce catre un final care, la randul sau, va face din aceasta lume una mai buna.

 

Desi, in timpul proiectiei, cativa dintre (si asa) putinii spectatori s-au ridicat de pe scaune si au parasit sala de cinema, eu am gasit “In lipsa ratiunii” (Irrational Man)  savuros ca un desert light care vine la finalul unei mese delicioase. Nu schimba viata nimanui, dar se asorteaza perfect cu o seara de weekend. In Romania, premiera filmului a avut loc pe 28 august.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.