Inima de caine

Mi-a fost intotdeauna greu sa scriu despre literatura lui Bulgakov, desi Maestrul si Margareta este cartea mea de capatai si, intr-un fel, baza intregului concept Bistro Margot. Mi-e greu sa scriu despre ea insa cu obiectivitatea unui profesionist din simplul handicap al admiratiei nemarginite care te lasa inert, fara cuvinte, in fata lucrurilor care iti plac prea mult.

Despre Inima de caine am hotarat, totusi, sa scriu fara pretentiile unui critic literar, cu tot subiectivismul din lume – si asta pentru ca, inainte de toate regulile teoriei literare, aceasta nuvela se citeste in primul rand cu sufletul. De om. De care nu-ti dai insa seama, din pacate, decat la sfarsitul ei, cand ramai cu o lamentabila senzatie de inferioritate la gandul ca faci parte din specia umana, asa-zis umana, catalogata aparent drept specie superioara.

Șarik este un biet caine vagabond care, ademenit de idealul caldurii unui adapost, ajunge in cabinetul doctorului Filipp FIlippovici, o somitate la invel european in domeniul stiintei. Doctorul il primeste, ii acorda ingrijiri, mancare buna, ba chiar isi pune servitoarele sa-l plimbe in lesa prin oras – ceea ce, la nivel cainesc, se dovedeste a fi o nemasurata onoare. Bietul patruped nu stie insa ce urmeaza sa i se intample. In ziua in care primeste cadavrul unui vagabond betiv, fost condamnat, decedat de numai trei ore, doctorul purcede la un experiment medical fara precedent, crucial pentru cercetarile sale asupra intineririi: realizeaza un transplant de hipofiza de la om la caine, lucru care, contrar asteptarilor sale si ale asistentului sau, Bormenthal, nu are efect de intinerire, ci conduce la transformarea treptata a organismului cainesc intr-un organism uman. Sub observatie, aratarea nou creata devine om, insa actioneaza sub impulsurile vechii identitatii a betivului care fusese intersectate cu impulsurile de comportament cainesc ale patrupedului care fusese Șarik.

De aici, incepe un anevoios proces de educare a creaturii experimentale, descris cu umorul dezolant specific lui Bulgakov si desprins cu usurinta din ridicolul situatiilor create. Astfel, Șarik, pe zi ce trece mai impertinent, incepe mai intai sa-i solicite profesorului Filippovici acte si, conform legii, 16 arisini din apartament. Isi alege numele de Poligraf Poligrafovici, ceea ce nu face altceva decat sa sporeasca ridicolul situatiei. Injura birjareste, face exces de vodka, fumeaza trabuce din rezerva doctorului, fura cervoneti de la Filippovici pe care ii foloseste ca sa se imbete turta la carciuma, fugareste motani si isi omoara cu nesat puricii. Intr-un final, devine seful subsectiei de ecarisaj din Moscova, meseria ideala pentru o creatura ca el, al carui vis suprem este sa anihileze pisici.

Dincolo de comportamentul deviant, educabil pana la urma, Șarikov are insa un singur mare defect: “Ivan Arnoldovici, e un lucru elementar… De ce ma mai intrebati? Hipofiza doar nu atarna in aer. Totusi, ea este grefata pe un creier de caine, lasati-o sa se adapteze! Acum, Șarikov manifesta numai reminiscente cainesti si va rog sa ma intelegeti ca pisicile sunt lucrul cel mai putin rau din tot ceea ce face. Pricepeti odata ca toata oroarea consta in faptul ca el nu mai are acum inima de caine, ci inima de om. Cea mai netrebnica din toate cate exista in natura!”

Caci omul, spre deosebire de caine, poate fi mult mai usor asmutit impotriva semenilor sai…

2 Responses to "Inima de caine"

  1. Dana  25 November 2012

    Cartea asta pare sa fie un rasu-palnsu…. Spre rusinea mea in afara de Maestrul si Margareta nu am citit nimic de Bugakov. Una singura dar atat de intensa in senzatii incat e la inima mea alaturi de un “Veac de singuratate” si inca vreo doua.

    Reply
  2. Ioana  25 November 2012

    Stiu c-am vazut piesa cu Marius Manole de vreo 3 ori si radeam, plangeam, mi se facea pielea de gaina dupa cate vreun schimb de replici… Sunt sigura ca si cartea e la fel de bulversanta, e imposibil sa ramai de piatra in fata unui adevar atat de sinistru: Omul, desi capabil de creatie si inteligent, poate fi, paradoxal, si un mojic de ultim rang.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.