Joie de vivre
Unul dintre mic-dejunurile mele preferate este French toast-ul, de care ma bucur in special duminica, in zi de rasfat, cu sirop de artar si diferite fructe, uneori si cu o lingurita de smantana dulce. Linistea diminetii nu este tulburata decat de sfaraitul painicilor in tigaie, de zgomotul espressorului care degaja mirosul irezistibil de cafea, de zgomotul romantic al tramvaiului traversand bulevardul si lasand in urma lui o alta liniste.

 

Langa patul meu s-a adunat un munte de carti. Literatura franceza, literatura rusa, carti americane, carti despre vin, carti despre cooking, dialoguri stiintifice, carti grele, carti usoare. Incepute si citite simultan, in functie de dispozitie, de timpul avut la dispozitie si, mai ales, de ceea ce simt ca am nevoie intr-un moment sau altul. Aseara, inspre miezul-noptii, am deschis “Provence pentru totdeauna” a lui Peter Mayle, o carte al carui final il aman cat de mult pot, pentru a nu pierde atmosfera in care traiesc de fiecare data cand o parcurg.

Intr-unul dintre capitole, cu umorul specific lui, Peter Mayle incearca sa descopere secretul longevitatii locuitorilor din Provence:
“Ma gandeam la Madame Calment, cu cei 122 de ani ai sai, atinsi cu ajutorul ciocolatei si tigarilor si la panaceele recomandate pentru a-mi asigura o existenta lunga si sanatoasa. Usturoi crud in fiecare zi, o lingurita de boia iute amestecata intr-un pahar cu apa, infuzie de lavanda, ulei de masline. Niciunul dintre experti nu mentionase foie gras, ceea ce marturisesc ca a fost o dezamagire pentru mine, dar, pe de alta parte, niciunul nu pomenise de un ingredient si mai important: joie de vivre, capacitatea de a simti placere din simplul fapt ca traiesti. 
Poti vedea si auzi bucuria de a trai exprimata in zeci de mici feluri: placerea unui joc de carti intr-o cafenea, schimburile de pareri zgomotoase de la piata, sunetul rasetelor in timpul unei sarbatori a satului, bazaitul plin de satisfactie intr-un restaurant, cand sunt aduse la masa felurile ce compun pranzul de duminica. Daca exista vreo formula de viata lunga si fericita, poate ca este exact aceasta – sa mananci, sa bei si sa fii fericit. Mai presus de orice, sa fii vesel si fericit”.

Pentru mine, una dintre expresiile acestui joie de vivre sunt, fara indoiala, feliile de French toast. De data aceasta, le-am servit cu sirop de artar, lychees si afine, intr-o dimineata de duminica in care am incercat, cum ar spune Peter Mayle, sa fiu, mai presus de orice, vesela si fericita.

13 Responses to "Joie de vivre"

  1. Zazuza's Gulaschsuppe  22 January 2012

    ah, lychees… funny look, heavenly taste 😉

    Reply
    • Happy  22 January 2012

      Lychess, seamănă c-un glob. Ocular. Nu am putut să înghit ochiu', nu l-am putut vârî în gură, dinții-mi erau prea încleștați de imaginația-mi (mult) prea bogată.

      Pâinea cu ou are povestea ei în fiecare familie. Și întotdeauna e una frumoasă! 🙂

      P.S. A mik a lu' Zazu, pare-mi bine de cunoștință! Joie de vivre zici? Joie să fie! 🙂

      Reply
    • Margot  22 January 2012

      Globul ocular da o noua perspectiva viziunii noastre asupra fructelor de lychees 🙂

      Painea mea cu ou are o singura poveste, cea a sufletului meu etern francez 🙂 Dar confirm, e o poveste foarte frumoasa!

      Incantata si eu, ce putea sa completeze mai frumos la joie de vivre, daca nu chiar Happy? Imbratisari de bun-venit!

      Reply
    • Zazuza's Gulaschsuppe  22 January 2012

      pffffff, mai bine glob, decat… dar mai bine tac 😀

      Reply
    • Margot  23 January 2012

      Cum adica…mai bine bine glob? Pai vezi, de-asta nu poate Happy sa consume lychees. Pe cand…. stii tu! 😀

      Reply
  2. Margot  22 January 2012

    indeed 😀

    Reply
  3. Kadia  22 January 2012

    desertul favorit al lui Vlad, doar ca noi il preferam cu miere si inghetata 🙂 N-am incercat insa cu smantana…
    Provence e simbolul culturii si bunastarii franceze. O zona de rai, in care mi-ar placea sa-mi petrec anii varstei a treia.

    Reply
    • vraji  23 January 2012

      Fereasc sfantul, mi-as da foc zilnic ca sa nu mor de plictiseala :D. Nu ma fac mosier nici mort, nu, nu, nu…
      Vladimir
      P.S: Asa-i! Imi place tare mult 🙂

      Reply
    • Margot  23 January 2012

      Ai putea sa te apuci de cutivat maslini intr-o livada speciala. Apoi ai vinde uleiul in pietele de duminica. Partea proasta e ca nu te-ai imbogati din ulei. Si atunci ai schimba afacerea si ai incepe de cultivi stejari de trufe. Apoi le-ai vinde in pietele de duminica :))

      Reply
  4. Margot  22 January 2012

    eu m-as multumi chiar si cu vacantele de vara petrecute acolo, Kadia!

    Reply
  5. vraji  23 January 2012

    week-end prelungit….poate as accepta. Cu conditia sa fie MULT vin si levantica.
    Vladimir

    Reply
    • Margot  23 January 2012

      sa stii ca am aflat recent ca au in Provence si muzeul tirbusoanelor si a dopurilor de vin. Nu este fascinant?

      Reply
  6. Ioana  12 February 2014

    Asta-mi suna a rasfat ca la mine in zilele libere 😀

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.