Madlene: gustul amintirilor

Dincolo de a fi placere, sarbatoare sau simbol, mancarea a devenit, in timp, si catalizator al emotiilor, depozitar al amintirilor, memorie. De cate ori nu vi s-a intamplat sa gustati ceva care sa va starneasca pe loc amintiri dintre cele mai dragi prin simplul gust? De cate ori nu se vorbeste despre “gusturile copilariei” de care anumite prajituri sau mancaruri ne aduc aminte spontan? Exemplul cel mai emblematic in acest sens este cel oferit de Proust in Swann, primul volum din romanul-fluviu “In cautarea timpului pierdut”: o simpla madlena inmuiată in ceai dezleaga instant sirul amintirilor legate de copilarie. Dovada suprema ca memoria gustativă este in mod indisolubil legata de memoria afectiva. Sau, si mai simplu spus, gustul este capabil sa creeze prin el insusi amintiri care sa ne ramana in suflet.

“Intr-o zi de iarna, intorcandu-ma acasa, mama, vazand ca-mi este frig, imi propuse, impotriva obiceiului meu, sa beau putin ceai. Am refuzat la inceput si, nu stiu pentru ce, m-am razgandit. Ea trimise dupa una din prajiturile scurte si durdulii numite mici madlene, care parca ar fi fost turnate in ghiocul scobit al unei scoici Saint-Jacques. Si curand, in mod masinal, coplesit de ziua mohorata si perspectiva trista a zilei de maine, am dus la gura o lingurita de ceai in care inmuiasem o  bucata de madlena. Dar chiar in clipa in care inghititura amestecata cu firimiturile prajiturii imi atinsera cerul gurii, am tresarit, atent la lucrul extraordinar care se petrecea cu mine. O placere fermecatoare ma cuprinse, ma izolase, fara sa am noțiunea a ceea ce o pricinuise (…). Si, pe neasteptate, amintirea mi-a aparut. Gustul acesta era acela al bucatii de madlena pe care matusa Leonie mi-o oferea dupa ce o inmuiase in infuzia ei de ceai de tei, cand ma duceam la ea in odaie, duminica dimineata, la Combray, sa-i spun buna ziua”.

(Marcel Proust, In cautarea timpului pierdut, vol. I – Swann)


ISTORIA: Conform Larousse Gastronomique, originea madlenei facute atat de celebra de Proust, este inca neclara. Unii i-o atribuie lui Avice, Chef al omului politic francez Talleyrand. Altii sustin cu tarie ca madlena a aparut in oraselul francez Commercy, cu mult inainte de episodul descris in romanul lui Proust. Mai exact, sub domnia lui Stanislas Leczinski, Duce de Lorena. Legenda spune ca in timpul unei vizite desfasurate in 1755 la castel, Ducelui i-a fost oferita, pe drum, in semn de pretuire, o prajiturica facuta de o tarancuta pe nume Madeleine. Ducelui i-a placut atat de mult, incat a dat ordin ca prajiturica sa fie reprodusa si la curtea sa. Fiica sa, Marie, casatorita cu Regele Ludovic al XV-lea, a dus, la randul sau, moda madeleinelor si la curtea regală de la Versailles.

Astazi, toti marii Chefi ai lumii au propria lor versiune de madlene, care au devenit atat de emblematice pentru tara lor de origine, incaut chiar a fost alese sa reprezinte Franta la Ziua Europei in 2006, in cadrul initiativei culturale Café Europe.


RETETA. Pentru a pastra spiritul proustian si a crea niște madlene cu adevărat memorabile, am folosit chiar rețeta clasica a madlenelor de Commercy, care se prepară cu apă de flori de portocal. Gustul a fost, asa cum le sta bine unor madlene, cu adevarat de neuitat. Tocmai datorita faptului ca sunt simbolul amintirilor, eu am ales sa le pregatesc de ziua prietenei mele, Mihaela, alaturi de care mi-a fost dat sa traiesc amintiri frumoase vara aceasta, cu ocazia LavenderFest, unde ne-am si cunoscut. Imediat ce le-am scos din cuptor, inca fierbinti, am impachetat madlenele de cadou, asa cum m-am priceput, si m-am indreptat cu ele catre Mihaela, sperand – ce altceva? – ca se vor transforma intr-o amintire frumoasa de ziua ei.

INGREDIENTE: 

150g unt

200g de zahar pudra

6 oua

200g de faina cernuta

10g de praf de copt

1 lingura de apa din flori de portocal

PREPARARE: 

Preincalziti cuptorul la 200 grade. Intr-un bol, cu o lingura de lemn, amestecati untul pana se inmoaie; adaugati apoi zaharul pudra si, unul cate unul, cele 6 oua, continuand sa amestecati dupa fiecare. Cerneti faina si praful de copt, apoi incorporati totul in compozitia din bol. La final, adaugati si o lingura de apa din flori de portocal si repartizati amestecul intr-o tava speciala pentru madlene, de preferinta, una non-aderenta. Coaceti totul timp de 10 minute, la 200 de grade.

 

2 Responses to "Madlene: gustul amintirilor"

  1. Ioana  15 January 2014

    Suna foarte bine reteta si articolul este foarte interesant. Madeleinele sunt usor de facut, am facut si eu o data insa am umplut prea mult formele si au crescut cam mult, dar au fost foarte bune 😀

    Reply
  2. Pingback: Semne, cărți, copii și o nouă campanie | In jurul Kadiei

Leave a Reply to Ioana Cancel Reply

Your email address will not be published.