Minestrone de inceput de toamna

L-am incercat pentru prima oara in urma cu patru ani. Iar de atunci, in fiecare an, astept inceputul de toamna ca sa pregatesc acest minestrone mai mult ca pe un ritual care sa marcheze inceputul noului anotimp. Cum supele si ciorbele, cu mici exceptii, au fost clasificate lejer ca “traume culinare ale copilariei mele”, am incercat sa le evit cu obstinatie la maturitate. Cumva, minestronele de inceput de toamna, cu bogatia sa de culori si arome, si-a gasit locul printre acele mici exceptii. Iar pregatirea lui este insotita intotdeauna de o la fel de ritualica incursiune la piata Obor, de unde cantitatea de legume si fructe cumparate e intotdeauna mai mare decat cea planuita. Dar cum toamna este, la acest capitol, poate si cel mai generos dintre anotimpuri, acest lucru nu poate fi decat de bun augur. Iar minstronele se transforma, de fiecare data, in calatoria mea tomnatica in Italia, amanata in fiecare an prea mult.

De acum patru ani, l-am tot refacut, folosind o varietate de legume, dupa cum a dictat inspiratia de moment. Pentru varianta de anul acesta, am folosit:

bucatele de costita afumata
ceapa rosie
2 morcovi mici
telina
pastarnac
un bat de praz
3 catei de usturoi
cateva tulpini de busuioc

Dupa ce am calit toate cele de mai sus in ulei de masline, am mai pus:

un dovlecel taiat bucati
passata de rosii
supa de pui
fasole cannelini, deja fiarta
cateva paste rupte in bucati mai mici

La final, am servit portiile de minestrone adaugand direct in farfurie cateva fasii de branza maturata (am descoperit tot in Obor un cas afumat, neaos si maturat cu care se poate inlocui lejer parmezanul), cateva frunze de ierburi aromatice si doua-trei picaturi de otet balsamic invechit.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.