Comori ascunse in Paris: Muzeul Jacquemart-André

Chiar daca bogatia artistica a Parisului ne seduce cu muzee celebre in intreaga lume, precum legendarul Luvru cu Monalisa lui, Musée d’Orsay sau Centrul Pompidou, exista si o serie de muzee mai mici, care nu se bucura de o faima la fel de mare la nivel mondial, dar in care veti descoperi adevarate minunatii si in care vei petrece un timp fermecator, fara agitatia cohortelor de turisti din celelalte locuri supraaglomerate. Dintre ele, va prezint astazi Muzeul Jacquemart-André, un mic muzeu privat nascut din iubirea pentru arta a unui colectionar si a unei pictorite. 


Am ajuns la Muzeul Jacquemart-André in prima zi a Craciunului trecut, cand majoritatea locurilor din oras erau inchise, insa aici, portile erau deschise. Asa ca am profitat de acest lucru pentru a face o plimbare pe jos pana acolo, numai buna dupa o masa festiva bogata. Cum muzeul este situat in arondismentul 8, pe celebrul bulevard Haussman, incursiunea pana acolo, din orice punct ai veni, nu poate fi decat placuta. Iar explorarea locului – inca de la intrarea impresionanta – si mai placuta.

Povestea muzeului are la baza dragostea comuna pentru arta a lui Edouard André, colectionar provenind dintr-o familie de bancheri, si a lui Nélie Jacquemart, o pictorita dintr-o familie mult mai modesta, pictorita care avea sa-i devina sotie in 1881. Astfel, urmandu-si pasiunea pentru arta, cei doi calatoresc des, in Italia, Grecia, Orient, de unde aleg si aduc inapoi acasa diverse tablouri sau piese de arta, transformand casa in care locuiau dintr-un hotel particulier intr-un adevarat muzeu.

Chiar si dupa moartea lui Edouard André, in 1893, eveniment complicat de clasica lupta a rudelor pentru averea ramasa sotiei, Nélie continua sa imbogateasca vechile colectii cu noi si noi piese, in urma unei calatorie in jurul lumii in care porneste, ducand mai departe pasiunea pentru arta pe care o impartasea cu sotul ei. Inainte ca, in 1912, sa se stinga si ea, Nélie Jacquemart a avut grija sa arhiveze si sa ordoneze toate documentele colectiilor de arta, la care muncise si la care tinea, evident, foarte mult; casa a trecut apoi in patrimoniul Institutului Frantei, insa dorinta ei cea mai mare, exprimata prin testament, a fost aceea ca muzeul sa fie deschis, in scop educational, publicului larg, si nu doar unui grup restrans de privilegiati. Astfel, in 1913, este in mod oficial deschis Muzeul Jacquemart-André, care s-a bucurat de o mare popularitate inca din primele doua zile de la inaugurare.

Dincolo de toate operele pe care le adaposteste, cladirea este prin ea insasi o opera de arta, cu toate detaliile care iti fura privirea si iti atrag atentia, murmurand parca, putin cate putin, povestea locului. Salonul mare, cel care adapostea petreceri fastuoase si receptii impresionante care numarau si pana la o mie de invitati din high life-ul parizian al epocii, camera tablourilor, pe care o descoperi imediat ce patrunzi in muzeu, camera de muzica si cea de dining, sunt doar cateva din incaperile in farmecul carora veti vrea sa va pierdeti. Veti descoperi apoi apartamentele neoficiale, precum si pe cele private (camera domnului si cea a doamnei, fiecare decorate in mod specific) si impresionantele gradini interioare, din care parca nu ai vrea sa mai pleci.

Datorita apetentei pe care Edouard André si Nélie Jacquemart o aveau pentru arta italiana, o parte importanta a muzeului actual este cea numita “Muzeul Italian”, parte care cuprinde o galerie de sculpturi italiene, o galerie de picturi florentine si una de arta venetiana. De asemenea,  o surpriza placuta va fi sa descoperiti si sa admirati in muzeul Jacquemart-André si tabloul lui Auguste Renoir, Portrait d’une Roumaine (Madame Iscovesco), un ulei pe panza datand din 1877.

GALERIE FOTO: 

Leave a Reply

Your email address will not be published.