S-au scurs zile nebune. Însă chiar și așa, Bistro-ul și-a păstrat, dincolo de porțile întredeschise, aerul cald și savorile sale magice au evadat, din când în când, îmbietor, către lume. Undeva, pe o tejghea, o carte aștepta să fie închisă. Și cartea spunea: Nu sperati ca veti scapa de carti.

Internetul schimbă tot – am auzit tot mai des. Și, într-un univers în care imaginea este suverană, în care pixelii dictează mersul evenimentelor, în care clickurile generează… tranzacții și profituri, aceste lucruri par perfect coerente. Ce viitor are însă cartea în toată această vâltoare tehnologică și ce șanse de supraviețuire i se acordă? La această întrebare s-au apucat să răspundă doi giganți ai culturii contemporane, Umberto Eco și Jean-Claude Carrière, pornind de la premisele profețiilor care anunță dispariția cărții as we know it. Răspunsul? Are 249 pagini și poartă la fel de profeticul titlu “Nu sperați că veți scăpa de cărți” (ed. Humanitas, 2010) – o amenințare fascinantă, a cărei explicitare nu se transformă doar într-o pledoarie ferventă în favoarea cărții, ci și într-o coborâre mirifică în lumea ei, în istorie, printre incunabule și volumina, într-o călătorie printre bibliotecile celor mai mari colecționari, într-o aventură a ideilor la intersecția trecutului cu viitorul, a cărților pierdute, parcurse, salvate, citite și a cărților încă nenăscute, neparcurse, necitite, nedescoperite.

Internetul ne-a readus în era alfabetică, în Galaxia Gutenberg: acum toata lumea e nevoită să citească, indiferent de suportul pe care o face. Mai mult chiar, în derularea unui text pe monitor, regăsim ceva din gestul arhaic al cititorilor de suluri, acela de a derula un text înfășurat. De atunci și până acum, cartea și-a demonstrat cu fermitate superioritatea asupra oricărui produs tehnologic, iar variațiile sale – spune Eco – nu i-au modificat nici funcția, nici sintaxa. Cartea este ca roata. Odată ce ai inventat-o, nu o mai poti depăși.

Astfel încât, dacă se aduce în discuție amenințarea Internetului, ipoteza unei apocalipse a cărților apare ca o glumă nevinovată:

“Să ne gândim la pana de curent din iulie 2006, de la New York, să ne imaginăm că se extinde și se prelungește. Fără electricitate, totul e pierdut definitiv. În schimb, vom putea citi cărți la lumina zilei, ori seara la lumânare, chiar și atunci când toată moștenirea audiovizuală va fi dispărut”.

Verdict ferm: Nu sperati ca veti scapa de carti!

“Cartea a dovedit ce poate și nu vedem alt obiect mai bun decât ea pe care l-am putea crea pentru aceeași întrebuințare. Poate că vor evolua elementele sale, poate că paginile nu vor mai fi din hârtie. Dar cartea va rămâne ceea ce este”.

Știu, astăzi era ziua declarațiilor de dragoste. Dar asta e o iubire care durează cât o viață de om. Și, în unele cazuri, chiar mai mult.

Nu sperați că veți scăpa de cărți. Transformați-le într-o sărbătoare!