De ce îl iubesc inexorabil, ineluctabil, iremediabil, v-am mărturisit în nenumarate rânduri, dar mai ales AICI și AICI.

Ieri însă, am gasit aceste două filmulețe care pe loc au declanșat iureșul amintirilor, m-au cuprins în zbor, pe sus și m-au transportat departe, acolo unde, într-un fel ciudat și irational îmi duc existența. 


EF – Live The Language – Paris from Albin Holmqvist on Vimeo.


Je t’aime, Paris ! from mylittle on Vimeo.

Cu trupul aici, cu mintea și sufletul acolo, așa iubesc eu Parisul. Și chiar dacă nu-l trăiesc decât sincopat, îi traiesc limbajul, cultura, poezia pe care o emană prin fiecare zid al său, prin fiecare stradă, prin fiecare monument. 


Așa ca astăzi, în timp ce sorb din cafea imaginându-mă la terasa uneia dintre cafenelele pariziene, vă iau cu mine în calatorie și vă întreb: ce vă place vouă cel mai mult? De ce iubiți Parisul? Sau de ce nu-l iubiți? 


Care este orașul vostru de suflet, cel în care, atunci când pășiți, simțiți ca ați ajuns acasă? 

13 Responses to "Paris, pur și simplu"

  1. Bia  13 June 2012

    Direct la tinta ai mers 🙂 E foarte greu de spus direct de ce iubesti Parisul, dar incercand sa faci o lista, constati ca foarte usor poti regasi elementele pentru care il adori.
    Eu cred ca il plac asa de tare pentru ca: este boem, este colorat, este tolerant, este plin de povesti, este frumos la exterior şi pasibil de interpretari la interior, are o atmosfera care te face sa-ti pierzi mintile, te poate seduce usor, te poate face sa te simti cel mai norocos om din Univers sau poate chiar cea mai mica furnica de pe Terra, are de toate pentru toti, e un fel de “buricul Pământului”, nu-l poti uita, iti intra in oase si lista e lunga… Un oras care sa-mi placa mai mult ca Parisul nu stiu daca exista, dar la mare egalitate de puncte se afla Florenta 🙂

    Reply
    • margot  30 January 2014

      abia astept sa ajung si la Florenta. simt ca este al doilea oras de suflet pentru mine 😀

      Reply
  2. aA  13 June 2012

    n-am vazut inca parisul, dar ma atrage in aceeasi masura in care ma inhiba. nu stiu daca ma voi potrivi cu el, dar probabil candva il voi testa. oras de suflet in afara de asta in care locuiesc si pe care-l cunosc cat de cat…nu am. am vizitat prea putin ca sa-mi formez o parere. imi plac in italia, roma si florenta, atat cat am reusit sa vad le-am adorat 🙂

    Reply
    • margot  30 January 2014

      parisul poate fi coplesitor, dar cred ca de fapt depinde si de atitudinea cu care il intampini. eu cred ca va fi bun si isi va deschide el sufletul in fata ta, atunci cand il vei vizita 🙂 pentru ca apoi, pe nesimtite, sa-ti deschizi si tu sufletul in fata lui 🙂

      Reply
  3. K_Ovi  13 June 2012

    La inceput am crezut ca este mai mult poveste: un oras romantic, o gaselnita a agentiilor de turism pentru a face porumbeii sa-si cheltuie banii acolo … pana cand porumbelul meu mi-a facut cadou de ziua mea un sejur la Paris…si totul s-a schimbat…povestea, parerea, mentalitatea.
    Este un oras elegant cu oameni surazatori, fericiti, romantici, indragostiti de calitate, stil si frumos. Am invatat de la francezi ca trebuie sa fii exigent, sa iubesti calitatea si nu cantitatea si ca luxul poate fi un mod de a trai, fara sa fii snob. In Paris, totul este aranjat intr-o armonie ce-ti aduce placerea de a trai. Te trezesti fericit si nu-ti dai seama de ce….Paris – Je t'aime!

    Reply
    • margot  30 January 2014

      inteleg intru totul relatia ta cu parisul 🙂
      pe mine ma face fericita chiar si numai cand ma gandesc la el 🙂

      Reply
  4. Anonymous  13 June 2012

    Stiu ca ar suna ciudat, pretentios, dar am “recunoscut” Parisul cind am fost in el pentru ca un pic si din mai nimic ai nostri in Bucuresti au incercat sa reproduca pe Magheru' St Germain unde am stat o saptamina; pt ca parcul din biserica de la St Germanin si gardul si layout de la Gradinile Luxembourg timid au incercat sa le reproduca prin Cismigiu. Am recunoscut Parisul pt ca Pomii si arhitectura soselei de acolo le vezi clar in drum spre Baneasa. Deci clar iubesc INTII Bucuresti pentru ca m-am nascut si crescut primii 8 ani in acel centru vechi al nostru care incet incet o sa isi revina. Si am revenit in gradinile parc dupa ce am plecat la cutremur 77 de cite ori mi-a fost greu.
    Desi ador terasele pariziene incalzite pe timp ploios din care te poti uita la trecatori si bea un ceai,un capuccino sau sta la un pahar de vorba, am avut si mici dezamagiri cum ar fi toate parcurile Tuileries si Luxembourg si toate strazile luate la picior imping pe orice vreme carutul cu un copil foarte fermecat de oras, erau imbicsite de un covor de tigari abia stinse. Giulia adora Paris pentru ca era mica si totul era cu statui stralucitoare, poduri, palate, muzee, terase si oameni multi, si Parcuri imense, plus a vazut o GIrafa cu un Singur corn f inalta Tour Eiffel. Si bineinteles ca acolo in fata la Notre Dame se aduna toti porumbeii ca si in curtea de la Luvru pe care ii poate hrani si alerga rizind cum numai un copil de 3-4 ani poate sa rida.

    Dar unde m-am simtit eu ca acasa printre pietre si ruine, caldura si ceai imposibil de descris ca senzatie si gust a fost in TUrcia la Kusadasi si la Efes. Acolo a fost singurul loc unde mincarea imi vorbeste, ceaiul ala fierbinte dar care te lasa racorit interior, undeva unde m-am simtit in siguranta pentru ca are marea aproape sau poate am fost acolo in alta viata! Pupici Simona

    Reply
    • margot  30 January 2014

      Bucurestiul, asa abuzat cum este el astazi, poarta inca intr-un mod subtil putin din parfumul de altadata. Pe alocuri. Nu degeaba il numeau Micul Paris. Mi-ar fi placut sa ramana asa, dar n-a fost sa fie. Sunt sigura ca te asteapta cu drag, Simona.

      Reply
  5. catkitchen  14 June 2012

    Orasul meu de suflet e cel in care traiesc in prezent , este locul in care mereu ma intorc cu drag si cu nerabdare ori de cate ori sunt plecata pe undeva , este orasul de unde nu as vrea sa plec niciodata !!! Uffff , cat despre Paris , pe mine nu ma atrage deloc , nush , eu visez la cu totul si cu totul altceva , ma simt bine in locuri mult diferite Parisului !!!
    PS.Margot , un artist asa superb ca tine , nici nu are cum sa nu iubeasca Parisul !!! Sunt convinsa ca e casa sufletului tau !! 😉

    Reply
  6. iulia condurache  17 June 2012

    Parisul…of cat imi lipseste….Am locuit in suburbia Parisului 5 ani, in fiecare dimineata luam trenul spre Saint Lazare si coboram de fiecare data nerabdatoare sa trag adanc in piept mirosul sau de sine incinse, ulei, tigara, croissant cu unt, flori, parfumuri fine, sa simt freamatul oamenilor grabiti, somnorosi, galagiosi, deschisi, un amestec de natii, culori si romantism, dezmorteala pentru o noua zi…Parisul, cu strazile mici, pavate, pline de cafenele inghesuite si boeme cu masute mici pe trotuarul ingust, in drum spre Sacre Coeur, unde adoram sa-mi sorbesc cafeaua, esplanada umbrita de langa biserica, cu ai ei pictori si caricaturisti, imaginea orasului de sus cu usoare urme de ceata, cu soare ori cu ploaie mohorata…intotdeauna la fel de frumos de cald si de primitor…Parisul…Ametitoarea cupola plina de somptuozitate a Galeriilor Lafayette, unde orice femeie se simte o printesa printre atatea articole fine, muzeele, castelele, parcurile…Parisul…Am crescut in el, am iubit, am plans si am fost fericita in el, am nascut primul copil si am revenit cu drag sa-l vizitez dupa 8 ani insa….imi lipseste si as pleca si maine inapoi.

    Reply
    • margot  30 January 2014

      inteleg perfect fiecare dintre cuvintele pe care le-ai scris mai sus. si eu simt acelasi lucru pentru el.

      Reply
  7. Mariana  30 January 2014

    Orasul meu de suflet va ramane Damascul, cu aromele orientale, incarcat cu istorie, unde totul se amesteca intr-un pitoresc pe care nu il pot descrie in cuvinte. Maretia moscheei omeiade langa care inca mai rezista vestigiile romane, caldura care te invaluie in chilia Sf. Anania, atelierele mestesugaresti in care se tese inca minunata panza de Damasc si in care mesteri sticlari iti arata cum iau nastere pocale ce sunt mai apoi impodobite manual, vechile case in care vizirii au stat si au urzit planuri si in care s-au adunat artisti si savanti din toate colturile lumii, imbogatind cultura si stiinta universala, iar frumoasele ascunse in alcovuri visau la printii lor. Cat despre bunatatile cu care te imbie, ce sa mai spun? Raiul condimentelor, cele mai bune placinte si lipia proaspat scoasa din cuptorul cu lemne, faimoasa inghetata batuta cu melasa si fistic, aroma cafelei cu cardamon, proaspat macinata si knafei aromate cu apa de flori.
    Parisul inca nu l-am vizitat, sper din toata inima sa am ocazia cat de curand si sunt convinsa ca o sa-mi placa, pentru ca orice loc are farmecul lui si poti gasi frumusete oriunde te poarta pasii in lumea asta mare. 🙂

    Reply
    • margot  30 January 2014

      Wow. Descrierea ta m-a impresionat profund, se simte din cuvintele tale cat de mult iubesti acel loc si cat de legata esti afectiv de el. Parca deja am simtit parfumul condimentelor si povestile care plutesc in aer. Nu am ajuns niciodata acolo, dar deja il vad ca pe un taram de legenda.

      Parisul, oh, iti va placea atat de mult. Sunt convinsa de asta!

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.