Praz cu masline, vinegreta si ou de gasca

Exista amintirea acelui gust desavarsit al copilariei pe care incercam, uneori, sa-l reproducem fidel, de parca am vrea sa ne intoarcem fix in acele timpuri. Apoi, exista acele gusturi pe care trebuie sa le recreem in felul nostru, chiar daca mai au sau nu legatura cu referinta la care ne raportam. Acest praz cu masline, vinegreta si ou face parte din a doua categorie. 

Oricat s-ar fi straduit parintii mei sa-mi demonstreze contrariul, traditionala mancare de praz cu masline nu doar ca nu reusea sa-si castige locul pe lista preferintelor mele, dar, mai mult decat atat, simpla ei pronuntie ma infricosa mai ceva ca un film horror. Incet, dar sigur, se alaturase suratelor ei – limba de porc cu masline si mancarea de castraveti – pe care, copil mofturos fiind, le detestam din toata inima si le refuzam cu obstinatie. Sa fi fost sosul din pasta de tomate, sa fi fost faina adaugata sosului sau ceapa inabusita, cert este ca imaginea mea despre mancarea de praz cu masline era departe de a fi una idilica si nici ca a putut fi schimbata nici cu vorbe de bine, nici cu amenintarile clasice de tip “nu te ridici de la masa pana nu termini ce ai in farfurie”.

Astazi ma gandesc cu amuzament la acele situatii, si, desi gusturile mi s-au schimbat mult in timp, trebuie sa marturisesc, totusi, ca sentimentele mele fata de mancarurile mai sus mentionate tot nu s-au schimbat profund. 😀 Am pastrat insa amintirea prazului cu masline si am contopit-o cu cea a unui preparat clasic francez, prazul cu vinegreta, am adaugat un ou de gasca fiert moale si am obtinut, din acest fusion al amintirilor, un starter pentru doua persoane, numai bun de impartit la o portie de povesti cu zambetul pe buze – poate chiar unele despre amintiri culinare din copilarie.

INGREDIENTE:

4-6 tulpini de praz fraged de primavara

o mana de masline negre

1 ou de gasca sau 2 oua de gaina

pentru vinegreta:

3 linguri de ulei de masline

1 lingura de otet balsamic

o lingurita de mustar

o lingurita de miere

o salota

chives

patrunjel

sare, piper

pentru decor:

patrunjel, microierburi, flori comestibile

 

PREPARARE: 

Cum am facut? Nimic mai simplu! Am spalat, curatat si pregatit tulpinile de praz. Intr-un vas, am pus la fiert oul de gasca si l-am lasat fix zece minute pentru un galbenus cleios, asa cum il prefer eu. (Pentru oul de gaina, 6-7 minute ar trebui sa fie de ajuns). Am scos apoi oul si l-am lasat sa se odihneasca intr-un bol cu apa rece.

Am pregatit apoi vinegreta, amestecand cu telul uleiul, otetul, mustarul, mierea, apoi asezonand cu sare si piper si completand, pe final, cu salota, arpagicul (chives) si patrunjelul, toate tocate marunt. (Daca vinegreta vi se pare prea consistenta, o puteti echilibra adaugand putina apa).

A urmat blansarea prazului: intr-un alt vas cu apa care fierbe, am scufundat tulpinile de praz – pentru ca erau foarte tinere si fragede, nu a fost nevoie decat de 5 minute pentru a fi gata. (Pentru tulpini mai groase, timpul de blansare trebuie crescut pana obtinem un praz bine oparit, dar care inca este ferm si isi pastreaza forma). Am scos apoi prazul intr-un bol cu apa rece si am indepartat invelisul exterior (veti vedea ca acesta cade aproape automat).

Am curatat oul si apoi totul a fost gata pentru montaj. Pe un platou alungit, am asezat cele patru tulpini de praz, am turnat peste ele, cu ajutorul unei lingurite, vinegreta formata mai devreme, maslinele (eu am avut unele grecesti confiate) si patrunjelul, iar alaturi, oul taiat in jumatate. Am completat cu microierburile si florile comestibile, iar ca final touch, pentru un contrast frumos cu galbenusul cleios al oului, am presarat doar cateva cristale de sare neagra.

Nu a fost tocmai prazul cu masline obisnuit, dar pe cuvant ca a fost bine primit si la aparitia lui s-a strigat bis – semn ca publicul  degustator a fost cucerit. Asa ca mie nu-mi mai ramane decat sa va urez bon appétit!

Leave a Reply

Your email address will not be published.