Salade lyonnaise (frisée aux lardons)

Salade lyonnaise inseamna, pentru mine, mai mult decat o simpla salata: salade lyonnaise ma duce instant cu gandul la Lyon, acolo unde a inceput perioada mea franceza. Si poate nu intamplator imi revin amintiri de acolo si de atunci din ce in ce mai des zilele acestea; timpul s-a scurs aproape pe nesimtite si abia de curand am ajuns sa realizez: se implinesc zece ani de cand imi faceam veacul prin Rhone-Alpes, printre prieteni zambitori, aventuri de neuitat si sticle de vin rosu, viguros. Si ce modalitate mai savuroasa de a ostoi melancolia unor vremuri peste care, iata, s-a asternut deja un deceniu, daca nu o farfurie capabila sa te transporte pe loc si sa trezeasca, prin aromele ei, cele mai frumoase amintiri? 

Astfel incat astazi, din dor de Lyon, m-am oprit la simpatica salata din orasul Micului Print, al catedralelor vechi si al Rhonului: salade lyonnaise.  Numita si frisée aux lardons, salade lyonnaise nu este doar un preparat clasic francez, ci si unul dintre cele mai populare preparate regasite in micile restaurante din Lyon, capitala gastronomica a Frantei. In Lyon, micile restaurante, cele de tip bistro, au o denumire diferita: se cheama “bouchons” si servesc, in general, mancare traditionala, capabila sa reconforteze si sa inzdraveneasca pe oricine. Cu alte cuvinte, mancare serioasa si familiara, nu gluma. 🙂

Iar salade lyonnaise, desi numara doar patru ingrediente simple, este destul de departe de ceea ce oamenii ar intelege, in mod normal, printr-o salata – ideea de dietetic. Cum ea este insa servita pe post de pranz si adesea insotita de un pahar de vin rosu, sec, trebuia sa fie o salata consistenta, capabila sa ajute pe oricine sa treaca plin de energie si buna-dispozitie prin intreaga zi.

PREPARARE: 

Salata verde creata folosita aici, frisée, proaspata si un pic amaruie,  se imbraca intr-o vinegreta formata din mustar de Dijon, otet balsamic, ulei de masline, sare si piper, toate amestecate cu grija. Se combina armonios cu bucatele de bacon rumenit in tigaie (lardons) la fel cum cladirile moderne de afaceri se combina frumos cu vechile catedrale in batranul Lyon. Se adauga crutoane proaspat pregatite la cuptor – simple bucatele de paine stropite cu ulei de masline, sare si piper, iar in centrul salatei se plaseaza un ou posat in apa cu otet, aproximativ 2 minute.

Daca Paris este Orasul Luminilor, Lyon este orasul fratilor Lumiere, inventatorii cinematografului. Poate de aceea orice incursiune acolo te transporta intr-o alta lume, de parca ai face parte dintr-un film. Prin poezia vechiului Lyon parca vorbesc vechile personaje-emblema ale lui Rablais. Nu e de mirare, deci, ca Lyonul e considerat capitala gastronomica: pentru ca e capabil, in orice moment, sa potoleasca fantezii culinare pantagruelice. In Lyon, Margot n-ar avea un “bistro”, ci un “bouchon”, restaurant micutz, intim, placut, de atmosfera, in spiritul traditiei. Si intotdeauna un Côtes du Rhône ar trona, triumfator si gales, pe masa, asteptand sa se deschida, odata cu el, si sipetul cu amintiri. Iar ele ar curge si ar avea gust rosu catifelat.

Mai jos, cateva fotografii ramase din acea perioada in care nu aveam nici smartphone, nici Facebook, dar din care am ramas cu atatea amintiri. 🙂

10 Responses to "Salade lyonnaise (frisée aux lardons)"

  1. T.o  22 June 2010

    Super:) Si textul si imaginile si emotia pe care ti-o lasa o astfel de calatorie imaginara acolo (ca sa nu mai spun de salata pe care am gustat-o din priviri cand am fotografiat-o si cu care mi-am rasfatat mai apoi papilele gustative) As vrea sa fiu pe treptele alea, ascultandu-l pe Jacques Brel si fredonand din toti porii Ne me quitte pas…

    Reply
  2. Margot  22 June 2010

    Avec de l'Italie qui descendrait l'Escaut
    Avec Frida la Blonde quand elle devient Margot
    Quand les fils de novembre nous reviennent en mai
    Quand la plaine est fumante et tremble sous juillet
    Quand le vent est au rire quand le vent est au blé
    Quand le vent est au sud écoutez-le chanter
    Le plat pays qui est le mien

    Le plat pays, Jacques Brel (http://www.youtube.com/watch?v=o6Pc-Z_r5jQ)

    Ne me quitte pas e cam trista 🙂

    Reply
  3. Anda  22 June 2010

    imi plac scarile alea….

    Reply
  4. Mariana  22 June 2010

    Margot,imi place totul mai ales ca are legatura cu Franta!
    Felicitari pentru tot!Si eu te-am adaugat !

    Te rog sa primestii premiile haioase de la mine!OK?
    Te imbratisez!

    Reply
  5. Margot  22 June 2010

    anda, da, sunt pline de poezie. de fapt, intreg vieux lyon este plin de poezie. plus ca imi amintesc de scarita din montmartre 🙂

    Reply
  6. Margot  22 June 2010

    mariana, multumesc, ma bucur nespus ca si tie iti place Frantza, la mine sigur va ramane o iubire eterna.

    multumesc mult si pentru premii, le primesc cu mare placere, doar ca nu stiu exact ce presupune asta 😀 dupa cum ti-ai dat seama, eu si tehnica suntem doua linii (aproape) paralele. dar nu-i nimic, suplinesc prin poezie 🙂

    te imbratisez si eu!

    Reply
  7. fatduck  23 June 2010

    de ce atita depresie (adica depression :))) in lyon? te invit la o plimbare prin bucuresti, cu o haita de ciini vagabonzi pe urme…
    si da,cind iti vei deschide bouchon-ul, eu vreau sa rezerv pour toujours o masuta la fereastra….

    le duck gras

    ps scuze pentru franceza mea ruginita

    Reply
  8. Zazuza  23 June 2010

    draga mea, ia sa te invit eu in bucatarie la mine, ca de mult n-am mai avut pe cineva cu titlul de guest chef. te gandesti si imi zici ce vrei sa gatesti, si cratitele si povestile iti apartin pentru o zi pe gulaschsuppe. ce zici?

    Reply
  9. Margot  23 June 2010

    mon cher canard rondelet, hai ca mi-ai smuls un zambet! inteleg ca ai revenit pe mandrele plaiuri autohtone. fireste ca ai din oficiu locul rezervat la bistro-bouchon-a-la-fenetre-une-place-pour-toujours-one-day-will-be-true. si ce alt gourmet mai potrivit pentru tine, daca nu…confit de canard? 😀 pana atunci, t'inquiète pas, chiar si franceza mea va fi ruginita :))

    Reply
  10. Margot  23 June 2010

    Zazi, mi se pare o idee minunata. multumesc tare mult pentru invitatie! deja m-ai pus pe ganduri. promit sa ma opresc la ceva dupa chipul si asemanarea gulaschsuppe, adica wunderbar. pot sa te rog sa-mi lasi o adresa de mail, ca sa dezbatem povestile si meniul? sau un add pe FB, ca tehnologiile astea barbare sa fie si ele utile la ceva 🙂

    Reply

Leave a Reply to fatduck Cancel Reply

Your email address will not be published.