Tartă italiană de smochine cu frangipan și rozmarin

 

După ce mi-am petrecut o săptămână fantazând la tarte cu smochine și căutând aceste fructe prin mai toate supermarketurile, ieri dimineață am avut în sfârșit sorți de izbândă la Kaufland, așa că am înhățat vreo două kilograme și am venit cu ele acasă tare mândră și pusă pe fapte mari. Am pe listă șase combinații fabuloase, dintre care am reușit să execut până acum doar două. Partea haioasă este că, aparent, obsesia mea temporară pentru smochine și frenezia pregătirii lor în fel și chip a inspirat și alți oameni să între în bucătărie și să combine aromele. Astfel, s-a născut maratonul smochinelor – un fel de festival ad-hoc în care micile minunății dulci sunt protagoniste și la care este invitat să participe oricine dorește!

Pentru că tarta decadentă de astăzi se pare că a făcut cu ochiul mai multor persoane și pentru că mi s-a cerut în mod express să renunț puțin la ordinea în care trebuia să prezint noile rețete pe www.bistromargot.ro, nu am avut altceva de făcut decât să mă supun voinței poporului și a fanilor și să transcriu aici rețeta pentru tarta de smochine, cu frangipan si rozmarin. Visam la această tartă încă de pe vremea începuturilor Bistro Margot, când îmi cumpărasem prima carte de gătit: Cu Jamie în Italia. Înainte de a găti. O cumpărasem, culmea!, pentru fotografii și pentru poveștile despre Italia, profitând de o reducere considerabilă de preț de la 80 la 20 de lei. La ceva timp după ce am luat-o, m-am apucat să o folosesc și în scopul în care fusese ea, de fapt, creată. Astfel am început să și gătesc din ea, constatând că era o carte nu doar frumoasă, ci și plină de rețete delicioase. Deși între timp colecția mea decărți de gastronomie s-a mărit remarcabil, iar reperele s-au modificat și ele, din când în când, îmi place să revin uneori la cărțile de bază, cele lucrate și răslucrate, cele de care mă leagă amintiri precise și savuroase. Tarta de smochine și frangipan este una dintre foarte puținele rețete neîncercate până acum din această carte. Astăzi de dimineață i-a venit rândul, așa că am adaptat-o puțin după ingredientele pe care le aveam în bucătărie, dar păstrând linia lui Jamie, care s-a potrivit foarte bine cu Festivalul Italian desfășurat luna aceasta pe www.bistromargot.ro!

Așadar, prima etapă: aluatul. În robotul de bucătărie, am amestecat untul (125g tăiate cubulețe, la temperatura camerei) cu un pliculeț de zahăr pudră (80g) și un praf de sare, apoi 10 linguri de făină (250g), două gălbenușuri, semințele de la o păstaie de vanilie, coajă de lămâie rasă și două linguri de smântână lichidă (rețeta originală zicea lapte, însă eu am avut smântână lichidă). Am amestecat totul timp de câteva secunde, până s-a transformat într-un aluat pe care l-am învelit cu folie alimentară și l-am trecut la rece vreme de o jumătate de oră sau chiar mai mult.

Etapa a doua: frangipanul. Pentru frangipan, am luat 250g de migdale crude și le-am mărunțit în robotul de bucătărie, după care am turnat pulberea obținută peste 2 linguri de făină și le-am amestecat. În robot am bătut un pachet întreg de unt nesărat (250g) cu 250g de zahăr, după care am adăugat 2 ouă întregi, semințele de la o păstaie de vanilie, o dușcă sănătoasă de Marsala și amestecul de midgale și făină. S-a format o cremă aromată pe care am trecut la frigider pentru 30 de minute.

Între timp, am uns tava de tartă cu unt, am preîncălzit cuptorul la 180 de grade, am întins aluatul și l-am copt cu o hârtie protectoare deasupra vreo 10 minute, după care alte cinci minute, fără hârtie, până când a devenit auriu și rumen. L-am scos din cuptor și l-am lăsat puțin să se odihnească, timp în care m-am ocupat de smochine și de sirop.

Așadar, etapa a treia: siropul. Într-un vas am pus la fiert o lingură și jumătate de zahăr, două linguri de apă, coajă de portocală rasă și am amestecat ușor, până când zahărul s-a topit și totul s-a transformat în sirop. Am luat vasul de pe foc și, pentru că aluatul apucase să se răcească puțin, am umplut tava de tartă cu frangipanul pregătit ceva mai devreme. În frangipan am înfipt șapte smochine crestate in cruce, din loc în loc am presărat frunzulițe de rozmarin îmbietor, iar la final, am încununat totul cu siropul de zahăr și coajă de portocală. Am trecut tava la cuptor vreme de 40 de minute. Rețeta originală spune că trebuie ca marginile să devine aurii și tari, în timp ce mijlocul trebuie să rămână moale. Când este gata, tarta se scoate din cuptor și se lasă la răcit cel puțin încă pe atât pe cât i-a luat ca să se coacă.

Este o tartă bogată, cremoasă, sățioasă și încă o dată bogată – genul de desert decadent, cu o greutate care ar putea fi echilibrată foarte bine de o lingură de mascarpone sau un sorbet acrișor și, desigur, de un vin pentru desert. Prin urmare, îl recomand după o cină ușoară sau, cel puțin, moderată, în niciun caz după un festin care ar putea să creeze indigestii 😀

Între timp, maratonul smochinelor continuă la Bistro Margot. Mâine am să vă povestesc despre o tartă cu aluat din semințe de pin umplută cu smochine fierte în Marsala și sirop de zahăr cu păstăi de vanilie, servită cu felie de roquefort și miere. Iar dacă vă simțiți și voi inspirați să vă jucați cu aromele și cu smochinele prin bucătărie, nu ezitați să vă alăturați celor pe care deja i-a cuprins spiritul maratonului și să ne trimiteți poze cu preparatele voastre, pentru că pe Facebook avem deja un album special creat pentru asta!