Tartar de vita, versiunea mea

Despre tartarul de vita se crede ca ar fi fost un fel de mancare specific tatarilor, de unde si numele sau, si ca ar fi fost pregatit, initial, din carne de cal. Nu se stie daca e doar o legenda tesuta in jurul acestei delicatese sau daca povestea e autentica; cert este ca, in timp, tartarul de vita a devenit un preparat clasic francez, prezent nu doar in cultura gastronomica de bistro, ci si in restaurante de fine dining. Nu e de mirare: bine condimentat, pregatit cu ingrediente de calitate si cu multa dragoste, clasicul tartar de vita poate fi o adevarata placere.

Iar cu vinul potrivit alaturi, placerea se poate transforma lesne intr-o experienta de neuitat. Imi amintesc de un tartare de boeuf pe care l-am savurat la o cina in timpul ultimei calatorii la Paris si al carui gust mi-a ramas adanc intiparit in minte. A fost atat de echilibrat in arome, si totusi, atat de indraznet, incat pur si simplu a trebuit sa revin in acelasi loc si in seara urmatoare, pentru a ma bucura din nou de acel tartar. Cu gandul la el, m-am aventurat zilele acestea in a-mi construi propria versiune de tartar de vita, iar bucuria, de data asta, s-a dovedit a fi dubla: nu doar bucuria de a-l savura, ci – in plus – si cea de a-l crea ingredient cu ingredient. Rezultatul, indraznesc sa cred, a fost pe masura energiei investite in pregatirea lui.

Pentru ca e un preparat din carne cruda, cel mai important e sa alegem o carne de calitate – eu m-am oprit la o bucata de 250g de pulpa de vita, pe care am tocat-o au couteau – cum spun francezii. Un proces aproape terapeutic, care te umple de satisfactie. Am stropit-o cu putina zeama de lamaie, pentru a-i pastra culoarea intensa, apoi am amestecat-o, pe rand, cu ceapa, castraveciori murati si capere, toate tocate cat mai marunt. Am asezonat cu sare de Guerande, piper si cativa stropi de Tabasco si Worcestershire.

Iar lucrurile nu s-au oprit aici. Din loc in loc, am imbogatit tartarul cu picaturi de maioneza de casa, handmade, pregatita cu doua lingurite dintr-un mustar special cu trufe, adus tot de la Paris – o incantatoare modalitate de a prelungi de fiecare data o calatorie este de a lua cu tine aromele locului. Bucati neregulate de paine toast s-au alaturat si ele tabloului care, intr-un final, a fost intregit de microierburi hranitoare si un mirific galbenus pastrat in amestec de sare si zahar timp de o ora si jumatate. Traditional, clasicul tartar de vita este acompaniat de cartofi pai frantuzesti – daca ii pastrati sau renuntati la ei este doar alegerea voastra. Orice ati face, nu renuntati insa la vin: il va completa perfect!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.