In 1968, unul dintre cele mai importante icon-uri ale Frantei, Serge Gainsbourg, isi uimea publicul cu un nou album, intitulat “Les Initiales B.B.”. Albumul, care avea sa fie numit de catre revista Rolling Stone unul dintre cele mai bune albume de rock din istoria Frantei, ii era dedicat in intregime celei care-i fusese si iubita, si muza lui Gainsbourg: celebra Brigitte Bardot, zeita franceza a frumusetii, de care tocmai se despartise.

Unul dintre cele mai cunoscute sex-simboluri din anii ’50-’60, balerina, model si actrita de succes,  Brigitte Bardot a sedus intr-atat lumea, incat numele sau a ajuns sinonim perfect cu farmecul insusi. In 1969, datorita spiritului sau neimblanzit, a fost aleasa pentru a intruchipa imaginea Mariannei, simbol suprem al libertatii Frantei; a pozat invelita in steagul Frantei intr-o vreme in care simplul gest presupunea asumarea curajoasa a daramarii unor bariere in mentalitatea colectiva; s-a prezentat la intalnirea oficiala cu Charles de Gaulle, Presedintele Frantei, imbracata in husar din armata lui Napoleon, in conditiile in care protocolul de la Palatul Elysée interzicea femeilor sa poarte pantaloni la evenimente de seara si, dincolo de canoanele frumusetii, atitudinea ei a inspirat si lumea intelectuala, BB devenind chiar subiectul unui eseu semnat de Simone de Beauvoir, numit “Sindromul Lolitei”.

A fost considerata una dintre cele mai libertine femei din Franta postbelica si, fara indoiala, una dintre cele mai frumoase femei din istorie. Filmul care i-a adus o faima fara precedent, “Et Dieu créa la femme” (1959), in regia lui Roger Vadim, a marcat lumea cinematografiei prin controversa si seductie fara limite, prezentand o Bardot ce respira seductie prin toti porii. Celebra scena in care personajul ei, orfana Juliette, se lasa prada intensitatii momentului, intrand intr-o adevarat transa a dansului, in picioarele goale, cu pielea acoperita de sudoare, emanand o energie sexuala de neinchipuit, a scandalizat America, tara care a interzis difuzarea filmului, pentru depravare si incitare la acte indecente. Drept urmare, scena a devenit referinta in istoria filmului, ca simbol al libertatii absolute.

Dar libertatea lui BB nu s-a limitat la cariera de actrita. Si in viata personala, ea s-a condus dupa aceleasi principii de autenticitate absoluta, actionand, fara constrangeri, doar in directiile in care simtea. Cu o personalitate extrem de complexa, BB nu doar ca a respins regulile societatii, dar, mai mult decat atat, si-a impus si si-a condus viata dupa propriile reguli, spre deosebire de multe alte dive ale Hollywood-ului. Pentru barbati, era un vis; pentru femei, un model de urmat, fiind prima femeie care si-a expus in mod public libertatea sexuala, facand din ea un deziderat: inainte de Bardot, spun sociologii, femeile ca ea erau numite “salopes” (curve). Dupa Bardot, erau vazute ca fiind pur si simple libere si curajoase.

Dorinta ei era porunca pentru oricine. Putini stiu ca celebrul hit “Je t’aime, moi non plus” a fost compus intr-o singura noapte, special pentru Bardot, cea care i-a cerut lui Serge Gainsbourg sa creeze cel mai frumos cantec de dragoste scris vreodata. Se intampla in 1967, cantecul a fost inregistrat in duet intr-un studio din Paris, insa aceasta prima versiunea a fost retrasa de pe piata din cauza geloziei lui Gunter Sachs, cel care-i era sot lui BB in acea vreme. Desi mai tarziu, Gainsbourg a inregistrat single-ul intr-o versiune noua, alaturi de Jane Birkin, varianta care astazi este si cea mai cunoscuta, cantectul a fost initial scris si dedicat lui Bardot.

Cu toate acestea, viata ei n-a fost nici pe departe atat de usoara pe cat am putea crede, judecand doar dupa celebritate si dupa succesul atins. Dimpotriva, am putea spune. Vigilenta neobosita a presei, care-i urmarea fiecare pas, agasand-o, obosind-o si agresand-o, i-a provocat de multe ori suferinta nemeritata. Povestile de dragoste carora s-a abandonat intru totul, dintre care si patru casatorii, au fost mereu cautarea linistii si a acelei impliniri pe care nu a atins-o niciodata, nici macar prin statutul de mama, care a descoperit ca nu i s-a potrivit deloc. Tradarile din partea prietenilor si a oamenilor pe care i-a iubit nu au lipsit nici ele. Treptat, a decis sa renunte la averea sa si la nenumarate bogatii detinute, dedicandu-si viata singurelor fiinte care au iubit-o neconditionat: animalele, a caror protectoare incontestabila a devenit.

Astazi, pe 28 septembrie, zeita Bardot implineste 80 de ani, insa frumusetea ei este atemporala. Gratia, farmecul, eleganta i-au ramas parca neatinse. Buclele blond-carunte ii incadreaza chipul brazdat de riduri; feminitatea eterna transpare insa printre fiecare dintre ele. Delicatetea gesturilor, a glasului, a posturii, chiar si a miscarilor ingreunate de varsta sunt dovada ca ceea ce este autentic, veritabil, nu imbatraneste niciodata. Pentru multi, printre care ma numar si eu, Brigitte Bardot va ramane mereu un adevarat icon si modelul feminitatii absolute. Iar initialele BB vor aminti mereu, oriunde ar fi scrijelite, de faptul ca uneori, de-a lungul timpului, zeitele chiar coboara pe pamant.