Vechiul Simbio, noul Simbio

13 May 2014

Nu-mi mai aduc aminte exact cand i-am trecut prima oara pragul – acum mi se pare ca ne stim dintotdeauna. Ce-mi aduc aminte este ca era o seara de iarna cu un frig de crapau pietrele, fara zapada, dar cu un vant care-ti taia agresiv fata. Prietena mea, Ioana, care descoperise deja locul, m-a insfacat de-o aripa si mi-a promis ca ma duce in cel-mai-minunat-loc-in-care-a-fost-in-ultima-vreme. Iar eu m-am lasat dusa, ceea ce a fost o exceptie, avand in vedere frigul apocaliptic mai sus mentionat. Recunosc, m-a cucerit instant atunci cand mi-a povestit ca e un loc in care se serveste brunch toata ziua! Ca sa ma asigur ca am inteles bine, am intrebat-o: “adica pot sa ma trezesc la 3 dupa-amiaza, sa ma urnesc la 4 si la 5 sa pot sa iau la ei micul-dejun?”. Da, a venit prompt raspunsul. Pe scurt, locul ala parea croit dupa mine si viata mea mereu decalata de fusul orar decent, normal, uman si general acceptat.

Asa ca atunci cand am ajuns acolo prima oara, mare mi-a fost mirarea sa vad ca nu eram singura extraterestra, ba mai erau altii ca mine, si inca multi! Dragostea inflacarata s-a instalat (cum altfel decat) subit, iar Simbio a devenit, treptat, locul meu de refugiu pentru zile in care laptopul ma insotea cuminte, asteptand ca impreuna sa mai si muncim, pentru sambete cu prietenele si discutii confesive, pentru secrete impartasite la o cafea completata de minunatele muffins cum numai la Simbio pot fi, pentru vesti marete (tot la masutele Simbio, Lavinia mi-a intins invitatia de nunta), pentru zilele in care incercam sa vindec mahmureala, pentru dupa-amiezele toride in care burgerii se dovedeau a fi prea mari pentru mine si prea mici pentru Cris Rock.

Oamenii dragi din prima clipa au devenit si mai dragi cu fiecare vizita in plus. Pana intr-un punct in care am inceput sa ma simt la Simbio ca la mine acasa. Dar n-am fost nici de data asta singura, iar locul, o enclava a oamenilor frumosi, incepuse deja sa devina prea mic pentru cati prieteni ii treceau pragul. Vestea proasta: duminica trecuta (11 mai) a fost ultima zi de Simbio Centrul Vechi. Vestea buna (fantastica, minunata) este ca, din octombrie, Simbio Coffee & More devine Simbio Kitchen & Bar, adica un loc cu mansarda si gradina, suficient de incapator pentru mai multe feluri de mancare savuroasa, pentru toti oamenii care stiu sa traiasca frumos, in spiritul locului si pentru petreceri grozave, ca cea de vineri, in cadrul careia ne-am luat ramas-bun de la (deja) vechiul Simbio. Unii cu ceva mai multe pahare de prosecco decat altii (unele guri ar mentiona si ceva de un refill constant, dar sigur nu a fost pentru noi, nu-i asa, Catalina si Andreutza?), dar toti intr-o atmosfera calda, plina de veselie si prietenie. Adica exact pe gustul meu.

Cred ca este pentru prima data in viata cand spun – and I mean it – ca abia astept sa vina toamna! Pa, vechiule Simbio! Bun-venit, noule Simbio! Negustori 26. Din octombrie, nebunia frumoasa revine in forta. Iar eu promit sa fiu acolo.

O petrecere grozava! / foto: Simbio

 

Aici ne vedem din toamna: Negustori 26!

3 Comments

  • 6 years ago

    Bai, nu stiu daca ati observat, dar eu am reusit sa evit sa merg la bar, v-am lasat pe voi sa faceti treaba murdara :)). Dar prima poza, ce sa zic….mai bine imi blurai fata :)).

    • 6 years ago

      ne-am sacrificat, ce sa facem? noblesse oblige!

      lasa ca in a doua poza esti cu spatele. si fumeaza Mădă. :))

      • 6 years ago

        Nici n-am mai observat ca apar si in a doua, eram oripilata prea tare de prima :))..

Leave A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.