Viata dincolo de blog

Nu mi-a placut niciodata cuvantul “blogger”, iar atunci cand l-am folosit a fost doar pentru ca era mai comod sa ma raportez la lumea exterioara in termenii ei, nu ai mei. Eu sunt un om al povestilor, iar ca sa ai ce povesti trebuie mai intai sa traiesti. Apoi sa distilezi ce ai trait in senzatii si imagini, doar pentru ca mai apoi sa gasesti calea cea mai potrivita sa le exprimi. La mine, asta se face de cele mai multe ori prin cuvinte. Nu doar ca asta-mi e meseria, asta mi-e felul de a fi.

Ce se intampla insa cand nu mai gasim timpul sau dispozitia sa distilam ceea ce traim, cand experientele raman neexprimate, cand totul se desfasoara in fast-forward? Povestile nu se mai scriu cu la fel de mare usurinta. Si, odata cu ele, cu toate povestile nespuse, magia dispare.

Intr-o zi, pe nepusa masa, mi s-a insinuat in minte o idee pe cat de bizara, pe atat de aventuroasa: cum ar fi daca acum, cand as scoate din cuptor tarta asta, n-as mai potrivi lampile cu lumina continua, trepiedul si decorul ca sa o fotografiez, ci as taia-o direct pe masa si chiar m-as bucura de ea pe loc? A sunat suficient de cool, asa ca am pus ideea in aplicare. Si cum *un pokemon nu vine niciodata singur*, o a doua idee nastrusnica a aparut: cum ar fi daca in loc sa vad un apus prin filtrul de Instagram (conectat direct la contul de Facebook, desigur), as lasa telefonul deoparte si chiar… l-as privi pe el asa cum e? Un fel de regim raw, dar aplicat pe viata mea de zi cu zi. Mi-a placut, asa ca am recidivat.

Cumva, pe nesimtite, viata de zi cu zi a devenit blogul; amintirile, provocarile, intamplarile au inceput sa se scrie de la sine, fara un calendar editorial bine stabilit. Am inceput sa practic yoga, mi-am construit o gradina de plante aromatice in balcon, am luat la citit toate cartile cumparate, dar care ramasesera nedeschise. Mi-am luat trotineta (de drifting!). Am calatorit (nu cu trotineta), am facut planuri, apoi am calatorit din nou. Mi-am reinnoit stocul de condimente. Am gatit aproape in fiecare zi, ca la inceput, cu entuziasm, cu pofta si energie, fara documentare fotografica, fara share pe Facebook,  fara un plating studiat – doar cu frumusetea aromelor amestecate messy si spontan. Si astfel, tot pe nepusa masa, magia a revenit.

Era doar o chestiune de perspectiva, ar fi trebuit sa stiu asta, eu, care le vorbeam mereu oamenilor despre bucuria de a trai. Poate ca dieta de retele sociale pe care am ales sa o urmez o perioada nu a fost decat o modalitate prin care sa regasesc *frumusetea uitata a vietii*. Ca sa pot sa o impartasesc mai departe, mai mult, mai bine, mai profund.

Acum, la revenirea pe blogul virtual, stiu ca, mai mult decat oricand, mai mult decat ingrediente, trebuie sa raspandesc aici mai multe retete de viata frumoasa.

6 Responses to "Viata dincolo de blog"

  1. Andra  2 September 2015

    welcome back my lovely!
    Retete de viata frumoasa – da! Fara liste stricte de ingrediente si pasi numarati de la 1 la 8. Doar ganduri. Si farame de suflet aduse laolalta in cuvinte frumoase.
    You know, la vreo cateva luni dupa ce m-am mutat in Londra am realizat ca au fost momente in care pentru a reusi sa ma re-conectez la mine insami, am avut nevoie sa ma rup de locuri si de oameni si de obiceiuri. Iti multumesc pentru ca mi-ai adus aminte de asta. Probabil ca nu e deloc intamplator.
    Hugs! :*

    Reply
  2. Pingback: Ierburi aromatice: gradina din balcon | Bistro Margot

  3. Mihai  9 September 2015

    M-am regasit atat de mult in postarea asta. Viata, asa cum s-a mai spus, bate filmul, dar cu atat mai mult retelele de socializare. Cumva, simt ca aceste retele ne tin mai departe de viata reala si de legaturile pe care le-am format de-a lungul timpului.
    Am revenit si eu saptamana asta pe blog, dupa mai mult de jumatate de an, dar parca nu mai am aceeasi tragere de inima. Life happens before our eyes, asa ca prefer sa o traiesc si sa ma bucur de ea. Ceea ce-ti doresc si tie.
    Succes si pupici!

    Reply
  4. Izabela  10 November 2015

    Câtă dreptate ai! Cred că am observat perioada în care ai “lipsit” 😛
    Odată la câteva zile aruncam un ochi pe pagina ta să mai citesc o poveste culinară. Și nu mai găseam nimic nou. 😀

    Mă bucur că te-ai reîntors, deși e adevărat că nu prea mai trăim, fiind atât de ancorați în “lumea virtuală”. De-asta îmi dezactivez din când în când contul de facebook și chiar se simte altfel VIAȚA!

    Spor în toate și numai bine! 🙂

    P.S. Ahhh… vreau și eu o grădiniță așa verde! <3

    Reply
  5. Ioana  6 January 2016

    Cate o mica pauza de orice e buna, te face sa te indepartezi putin si sa privesti cu alti ochi, sa ai alta perspectiva, iar cateodata e chiar indicat sa traiesti de-a binelea nu doar pe fuga.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.