8 ani de Bistro Margot. O teza. Un studio

Prima jumatate a lui 2018 s-a scurs si, odata cu ea, una dintre cele mai intense perioade ale vietii mele. O perioada efervescenta, plina de emotii de tot felul, surprinzatoare, si pe cat de solicitanta, pe atat de plina de bucurie si sastisfactii, in ciuda oboselii resimtite din cand in cand. Dincolo de toate, pasiunea in fiecare lucru mare sau mic, de-a lungul drumului parcurs si-al povestii care continua sa se scrie. Si recunostinta pentru fiecare intamplare care o hraneste. 

Nu credeam sa-nvat a gati vreodata, dar iata ca spre surprinderea tuturor, inclusiv a mea, s-a intamplat, iar pasiunea pentru gastronomie – inceputa ca o joaca – s-a transformat intr-o aventura incredibila, care astazi numara nu mai putin de 8 ani.

8 ani de scris, gatit, visat, experimentat, incercat si impartasit cu lumea. 8 ani de joie de vivre. 8 ani de bistromargot.ro!

La drept vorbind, aniversarea Bistro Margot a fost acum ceva timp, cand eu, in febra cercetarii, eram ocupata cu redactarea lucrarii de final de studii pentru HEG. Insa, in bunul spirit al bistro-ului si al bucuriei de a trai, sarbatoarea merita celebrata tot restul anului. Pentru ca, inainte de a fi un loc virtual, Bistro Margot a fost si continua sa fie un loc al bucuriei si al dragostei de viata.

Pentru cei care au ajuns mai tarziu, Bistro Margot s-a nascut in 2010, ca un joc intre cativa colegi de birou care se saturasera sa comande de mancare si sa ia pranzul dintr-o caserola semi-racita – acel moment in care mi-am dorit sa-mi vad colegii fericiti pret de o masa si m-am aventurat – fara nicio experienta – in primele mele incercari culinare. Entuziasmul lor m-a incurajat sa incerc si altele, asa ca bistroul imaginar pe care ni-l construisem la birou si-a gasit rapid o casa virtuala, chiar aici, pe www.bistromargot.ro, unde am inceput sa impartasesc si cu altii din micile bucurii ale vietii. De atunci si pana astazi, dintr-un simplu blog, Bistro Margot a crescut, s-a maturizat si s-a transformat intr-un site complex de food culture & fine living, si, odata cu el, a crescut si pasiunea pentru gastronomie, am crescut si eu.

Le multumesc celor care si-au rapit din timpul lor pretios (intr-o lume in care toti suntem din ce in ce mai ocupati si pe fuga) sa citeasca, sa urmareasca sau sa priveasca ce se intampla, in diverse etape ale existentei sale, pe Bistro Margot.

Le multumesc celor care au descoperit Bistro Margot intamplator si au ramas la masa virtuala de-a lungul anilor – inseamna ca ceea ce au gasit aici i-a inspirat sau le-a fost de folos in vreun fel, iar asta nu poate decat sa ma bucure. Ei sunt cei cei care mi-au dat curaj sa vreau mai mult, sa ma depasesc, sa-mi hranesc pasiunea, sa invat mai mult ca sa impartasesc mai mult.

Le multumesc celor care au inteles care este esenta Bistro Margot, faptul ca retetele nu sunt, de fapt, decat punctul de plecare catre o conversatie mai larga si ca, dincolo de ele, gastronomia inseamna istorie, reprezentare, arta, cultura, filosofie, traire, sens, savoir-vivre. Si, cu recunostinta, le multumesc celor care, de-a lungul timpului, au ales sa celebram impreuna toate aceste lucruri prin experiente, povesti si proiecte comune.

Scriam mai devreme ca, anul acesta, aniversarea Bistro Margot m-a prins scriind la lucrarea finala din cadrul Hautes Etudes du Gout (Le Cordon Bleu Paris – Universitatea Reims, Champagne-Ardenne) – a doua parte a studiilor, dupa programul intensiv si examenul din toamna trecuta, si o alta aventura fabuloasa, care m-a purtat printre filele istoriei (gastronomiei), prin arhive si marturii, intr-o calatorie incredibila de la Paris la Micul Paris. Dupa luni de documentare si cercetare, nopti albe de redactare si multe doze duble de V60, lucrarea a fost gata, finalizata si predata, cu emotii deloc putine. Poate intr-o zi, paginile ei se vor transforma intr-o carte. Pana atunci, eu m-am bucurat sa revad Parisul, locul in care ma simt mai acasa ca oriunde, sa-i respir aerul si frumusetea, sa-l las sa ma inspire. Si sa pot spune cu zambet strengaresc: “a venit vara, s-a terminat scoala!”.

Ce urmeaza? E cea mai frecventa intrebare pe care am primit-o in aceasta prima jumatate de an. Iar raspunsul meu e sincer: dar cine poate sti? In ultimii ani, viata mi-a scos in cale atatea surprize, oameni, intamplari, visuri atunci cand ma asteptam mai putin, incat previziunile sunt greu de facut. Asa ca am sa spun si eu, ca batranul Bukowski, “what I want is what I am. I wanna keep pumping out what I love” si-am sa continui sa construiesc, sa daruiesc, sa impartasesc. Asa cum stiu si asa cum simt.

Deocamdata, de ceva timp, proiectele mele s-au mutat, impreuna cu recuzita, cartile si colectia de farfurii, intr-un loc pe care il visam de mult, dar care a aparut, complet neasteptat, in prima parte a acestui an. Oficial, m-as putea referi la el ca la “noul meu studio de creatie” (sau, si mai formal, noul birou!), dar eu prefer sa ma gandesc la el ca la coltisorul meu parizian din inima Bucurestiului. Locul care ma face mereu sa zambesc. Parisul meu cu aer boem de Cismigiu. L-am botezat Repertoire, are o poveste minunata si e incarcat de energie pozitiva. De-aici se vor scrie, de acum, povesti savuroase, aici se vor nascoci idei si inventa concepte, intr-un echilibru perfect si fericit intre ce inseamna meseria mea de om de creatie si ce m-a invatat Bistro Margot in ultimii 8 ani.