Benoit: singurul bistro instelat din Paris

Vechi de mai bine de 100 de ani, Benoit este primul si singurul bistro parizian rasplatit cu o stea Michelin. Detinut timp de 93 de ani de familia fondatoare, apoi vandut in 2005 catre Alain Ducasse, locul inchide in el spiritul clasic, autentic de bistro frantuzesc si o atmosfera tipic pariziana.

Benoit a luat nastere in 1912 si isi trage numele de la Benoit Matray, un macelar priceput care decide sa-si deschida intr-o zi propriul bistro. Locul devine rapid un hot spot pe harta Parisului boem al acelor timpuri si un loc de intalnire pentru bon vivanti si asa ramane pentru multi ani de atunci inainte.

In 1961, bunicul Benoit ii cedeaza locul nepotului sau, Michel Petit, care preia conducerea localului, aducandu-si propria viziune si contributie asupra locului. Primul pas a fost acela de a scoate de la naftalina caietul cu retete vechi ale bunicii sale, retete clasice care devin parte din meniu. Bunica sa nu s-a limitat insa doar la asta: Michel a implicat-o direct in munca de bistro, pentru ca Marie Petit a inceput sa picteze vesela, precum si meniurile, oferind locului un caracter si mai personal.

Astfel, Michel Petit a dus mai departe munca bunicului sau, iar Benoit a ramas un reper de convivialitate pentru viata pariziana. Deviza bistro-ului, “Chez toi Benoit, on boit, on festoie en rois” – “La tine acasa, Benoit, bem si sarbatorim ca regii”, descrie foarte expresiv atmosfera care a domnit la Benoit (zeci de) ani de-a randul.

Dupa multi ani in care a cunoscut succesul si faima, in care multi parizieni i-au trecut pragul, Benoit trece din proprietatea familiei Petit, care a decis sa vanda localul, in cea a lui Alain Ducasse, un nume emblematic al gastronomiei si un standard pentru excelenta. Sub patronajul lui Ducasse, spiritul clasic de bistro al acestui adevarat reper parizian a fost nu doar pastrat si onorat – am simtit acest lucru inca de la intrare: scaunele de lemn, banchetele reprezentative, oglinzile mari, ziarele puse la citit, farfuriile gravate cu “B”-ul caracteristic – intreg decorul te transporta in timpurile vechi, in inima Parisului de altadata. Si, ca un semn al convivialitatii care a animat locul atata timp si care inca il anima, s-a intamplat ca mancarea si vinul sa lege conversatii spumoase cu persoane pe care nu le cunosteam anterior, dar care s-au transformat, pana la sfarsitul mesei, in tovarasi de experienta, ilustrand atat de bine autenticul parizian si l’art de vivre à la française.