Am gasit un loc. Nu era chiar secret. Unii îl cunosteau bine, chiar foarte bine. Alții abia începuseră să-l descopere. Pentru cei mai mulți, aromele sale sunt încă necunoscute. Dar chiar și așa, ele se amestecă în feluri surprinzătoare, neașteptate, până când formula magică își face efectul, realitatea este spulberată de savoare, simțurile sunt trezite, iar călătoria începută.

 

Ușile bistro-ului, spune povestea, s-au deschis cu două sute de ani în urmă. Atunci când unealta de supraviețuire numită atât de simplu “mâncare” a devenit, la fel de natural, un soi de experiență cu totul deosebită, intimă, familiară și necostisitoare, așa cum sunt, de fapt, toate plăcerile autentice. Un clasic bistro francez al anilor 1800 îți impregna vizitele în primul rând cu aerul prietenesc și cald al celor pe care îi întâlneai acolo. Și reveneai, pentru că acolo te așteptau, înainte de toate, râsete neforțate, discuții picante și prieteni care-ți înseninau ziua. Printre ei, “les patrons du bistro”, oameni cu care te învecinai și pe care îi salutai politicos în drumul tău de zi cu zi, se interesau jovial dacă îți merge bine; tot ei erau cei care se ocupau să îți parfumeze micuța vizită nu cu aroma de cafea sau cu voluptatea unui pahar de vin, ci cu desfătarea și deliciile pe care numai poveștile cu adevărat savuroase le pot aduce.

 

Povești. Întotdeauna povești. Și locul în care poti să fii tu însuți. Fără formalitatea adusă de atitudini obligatoriu adoptate, artificiale, nefiresti, fără meniuri prestabilite, care nu mai rezervă nicio surpriză, doar o evadare așteptată, dorită, căutată. Iar în urma ei, iluzoria senzație că, pentru puțin, ne-a fost revelat însuși secretul vieții.

 

Cu mult peste timp și într-un cu totul alt spațiu, cel virtual, s-a ivit Bistro Margot. Pentru prieteni vechi și calzi, entuziaști și imprevizibili, dar gata în orice moment să împărtășească o întâmplare frumoasă, o ispravă de neuitat sau o nouă descoperire. Și pentru prieteni noi, pentru efuziunea primelor secrete, pentru farmecul tresăltărilor de bucurie, pentru noi emoții de tot felul: dulci, acrișoare, crocante, ispititoare, mereu înmiresmate cu izul unei alte epoci și al unui alt loc, pentru că, înainte de toate, Margot nu este chef de cuisine. Margot este “chef peste povești”.

 

Un mare adept al bistro-urilor franțuzești, Hemingway, spunea că atunci când primavara vine, nu e nimic mai bun de făcut decât să cauți cel mai potrivit loc pentru a fi fericit. Iar locul cel mai potrivit pentru a fi fericit este… acolo unde vrei tu sa fie. Oriunde, oricând.

 

Fie că sunt câmpurile pline de lavandă ale sudului Franței, fie că sunt surprinzătoarele restaurante japoneze, fie că sunt aromatele peisaje toscane sau țărmurile mediteraneene pline cu delicii, ingredientul de bază în orice rețetă pentru evadare este… creativitatea. Și apoi, desigur, compania. Așadar, fără meniuri prescrise pe hârtie, ci doar cu cele dictate de poftă, de stare și de imaginație…

Doamnelor și domnilor, Bistro Margot își deschide porțile virtuale!