Bruschette cu prosciutto, smochine si menta

Unele zile sunt parca facute pentru lucruri mici, simple, dar divine, menite sa condimenteze intreg farmecul vietii. Astazi este una dintre acele zile care aduna la un loc arome si savori atat de incantatoare, incat ar fi capabile sa starneasca zambete de bucurie chiar si pe cele mai mohorate chipuri.

Exact in aceasta categorie se incadreaza si micile delicii de astazi: bruschettele cu smochine, prosciutto si menta. Dovada suprema a simplitatii, bruschettele au in spate o poveste minunata despre care am mai vorbit la bistro, cercetand cum au aparut si cum au devenit celebre – stim deja ca exista o multime de feluri de bruschette, insa cele pe care le savuram astazi sunt, cu siguranta, unele foarte speciale, pentru ca reunesc arome si texturi diferite intr-o voluptate nebuneasca a gustului incredibil la care ne lasa visand cu mult dupa ce le-am savurat.

Ca pentru toate lucrurile cu adevarat rafinate si sofisticate, reteta este foarte simpla si adevaratul ei secret nu consta decat in reunirea ingredientelor proaspete, de cea mai buna calitate. Painea stropita cu ulei parfumat de masline si prajita in cuptor pana devine rumena si crocanta este mangaiata cu un catel de usturoi pentru arome subtile care vor complementa perfect feliile de prosciutto ce se vor aseza deasupra. Imediat dupa, vor intra in joc smochinele proaspete, bine coapte, care, taiate in patru, se vor asterne pe patul de prosciutto, completand simfonia savorilor cu gustul lor fin si dulceag. In fine, tabloul va fi intregit de frunzulitele proaspete de menta, venite sa cada artistic ca final touch pentru minunatele bruschette care va vor imbia artistic la rasfat si desfatare.

Trebuie sa recunosc un lucru: dupa ce am gustat aceste bruschette pentru prima oara, am zis ca, poate, am descoperit odata cu ele si o parte din insusi secretul vietii si am ras spunand ca daca ar trebui sa salvez pe cineva care se gandeste sa renunte la viata, i-as pregati aceste bruschette si i le-as servi cu un zambet larg, demonstrandu-i ca are pentru ce sa traiasca. Iar daca as vrea sa supralicitez, as adauga si un pahar de Sauvignon alaturi, lasand in spate toate gandurile sumbre care vor fi rapid estompate de stralucirea vietii.

Pentru ca, pana la urma, nu exista zile goale si triste. Exista doar zile prea putin condimentate ca sa le apreciem gustul. Dar… pentru asta exista Bistro Margot! 🙂