Burano: viata traita in culori

Sa vezi viata in culori este, cel mai adesea, o metafora, dar pentru locuitorii din Burano nu este doar o simpla expresie, ci o realitate in care traiesc zi de zi. Si asta pentru ca intreaga insula – de fapt, un mic arhipelag de patru insulite unite intre ele prin poduri – este un univers al culorilor aprinse, al veseliei si al optimismului, in care viata trebuie sa fie o bucurie continua.

Cel putin, asta e impresia cu care ramai ca vizitator. In Burano, nu e loc pentru gri, nergu sau pamantiu, ci mai degraba pentru bleu ciel, rosu sangeriu, galben puternic si chiar roz. Fiecare dintre casele aliniate de-a lungul canalelor se potriveste perfect cu cea vecina, intr-o armonie fireasca, dar surprinzatoare, amintind de un manunchi de creioane colorate proaspat scoase din cutie si imprastiate in joaca. Iar daca vii cu vaporetto dinspre Venezia, dupa vreo patruzeci de minute, cand le zaresti la orizont, zambesti instant: nu degeaba Burano a fost desemnat de nenumarate publicatii internationale unul dintre cele mai colorate locuri din lume.

Culorile nu sunt insa deloc intamplatoare, asa cum am putea crede. Fiecare lot de case are un pattern de culori, iar daca vreunul dintre locuitori ar vrea, spre exemplu, sa-si schimbe culoarea alocata si sa-si vopseasca locuinta in alta culoare, schimbarea ar trebui mai intai aprobata de autoritati in urma unei cereri scrise – nu e gluma, locuitorii din Burano iau culorile foarte in serios! Cum au ajuns insa sa fie asa? Legenda spune ca totul a plecat de la pescarii care, iesind in larg, nu mai reuseau sa vada casele atunci cand era ceață foarte densa, asa ca, pentru a-si usura munca si ca sa aiba puncte de reper vizibile, au hotarat sa-si vopseasca pe rand casele in culori cat mai aprinse.

Pescuitul este, asadar, una dintre activitatile principale ale celor 3000 de locuitori pe care ii numara insula. Si nu e de mirare ca peste tot canalele care strabat Burano sunt pline de barci asa cum o metropola e plina de masini parcate pe marginea trotuarului. Imaginea insa este mult mai vesela, uneori barcile – inmatriculate regulamentar, fiecare cu numarul ei – sunt chiar asortate cu casele in fata carora stau si asteapta cuminti un nou drum pe apa.

Pe langa pestele proaspat – pe care ma tem ca nu l-am incercat, pentru ca restaurantele mi s-a parut un pic prea turistice – Burano mai e celebru pentru dantela si broderiile sale, o traditie care a inceput cu secole in urma si care se pastreaza si in ziua de azi, desi cunoscatorii avertizeaza ca astazi multe dintre broderii nu mai sunt neaparat realizate manual. Daca nu esti insa un impatimit colectionar de suveniruri, ceea ce vei lua cu tine acasa din Burano va fi mai degraba o stare: una de entuziasm, de viosie, de jovialitate. Si nevoia de a exersa cat mai des viata privita in culori aprinse.