Cantucci sau biscotti cu migdale si portocala
Cantucci: idee grozava de cadouri comestibile pentru cei dragi sau doar de rasfat, alaturi de o cafea sau vin santo, pentru tine. Imagineaza-ti doar ca le pui unul peste altul intr-o cutie festiva, iar arome lor se raspandeste in caldura casei in timp tu legi cutia cu o fundatita, gandindu-te doar la surpriza pe care o vor avea cei care o vor deschide. Sau imagineaza-ti ca ajungi acasa seara, dupa o zi friguroasa in care ai alergat continuu, e cald, e liniste, te bucuri de o masa buna, iar la finalul ei iti torni un binemeritat pahar de vin Santo si inmoi in el un biscuite aromat, din care musti apoi cu nesat. Sau inchipuie-ti ca ai ajuns dimineata la birou, iti faci o cafea si pentru ca agitatia inca nu a inceput, ai timp sa asezi langa ea si un biscotto. Pentru ca pot fi pastrati foarte mult timp, ti-ai facut chiar o rezerva pe care o tii pe masa, intr-un recipient potrivit. Te-ai indragostit acum mult timp de biscotti si cantucci si te inteleg perfect: si mie mi s-a intamplat la fel. Iar reteta de azi este una pe care am adus-o cu mine chiar din locul de origine al acestor biscuiti: din Italia, in care am facut un amplu turneu de cercetare in aceasta toamna. Eu i-am adaugat niste note personale, iar astazi o impartasesc si cu tine.
CANTUCCI sau BISCOTTI – care-i diferenta?
Povestea lor este cat lumea de veche, pentru ca primii biscotti au aparut si apoi au inceput sa fie raspanditi pe scara larga in timpul Imperiului Roman, cand militarii din legiunile romane ii foloseau in expeditiile pe care le faceau. Aveau si de ce: tari, dar aromati si consistenti, biscotti puteau fi pastrati foarte mult timp, asa ca formau gustarea perfecta. Si nu se numeau biscotti intamplator: numele lor descrie chiar procesul prin care sunt facuti: “bis” (doi) si “coctum” (copt) – “copt de doua ori”. Din pacate, dupa odata cu disparitia Imperiului Roman au disparut si biscotti. Din fericire, Renasterea i-a readus in istorie: biscotti au reaparut in Toscana, unde erau pregatiti cu migdale, care se gaseau din abundenta in aceasta regiune a Italiei. Denumirea lor specifica era insa alta: cantucci (sau cantuccini di Prato) face referire doar la acei biscotti pregatiti cu migdale. In zilele noastre, cantucci toscani au ajuns chiar sa aiba origine recunoscuta de Comisia Europeana si protejata prin lege (PDI – Protected Designation of Origin, PGI – Protected Geographical Indication).
INGREDIENTE NECESARE
Putine, dar bune, ca la orice reteta de succes. Pentru aceasta reteta de cantucci vei avea nevoie de:
250g de faina
2 oua
200g de zahar
100g de migdale decojite
1 lingurita de praf de copt
1 lingura de alcool (Marsala, Limoncello, Grand Marnier)
semintele unei pastai de vanilie
coaja de portocala rasa
PREPARARE:
Incepe prin a incalzi cuptorul la 180 de grade. Intr-un bol, amesteca faina si praful de copt, apoi fa o gaura in mijlocul amestecului si pune in ea ouale, zaharul, cantitatea de alcool, coaja de portocala rasa, semintele unei pastai de vanilie si migdalele decojite. Amesteca totul intai cu o lingura de lemn, apoi spre final, cand se formeaza aluatul, cu mana. Modeleaza-l intr-un rulou de lungimea tavii in care urmeaza sa fie copt, apoi aplatizeaza-l usor cu mana. Pune-l la cuptor timp de 25 de minute. Cand timpul s-a scursa, scoate-l pe o suprafata de lucru si, cu grija, taie-l feliute. Ai format astfel cantucci. Aliniaza-i cu grija din nou in tava, apoi trece-i la cuptor si mai coace-i inca o data, cate 5 minute pe fiecare parte. Nu uita, “biscotti” inseamna copt de doua ori! 🙂
Odata scosi din cuptor, cantucci se vor intari rapid. Nu te nelinisti, asa trebuie sa fie – aminteste-ti povestea lor si cum militarii din legiunile romane ii purtau in ranite mult timp in actiunile pe care le intreprindeau. Tocmai de aceea in mod traditional italienii obisnuiesc inmoaie cantucci in vin santo si sa-i serveasca astfel, la finalul mesei. Pot fi insa la fel de bine inmuiati in cafeaua de dimineata sau in ceaiul tau preferat.
