Cea mai ușoară rețetă de pâine

Nu fac pâine în casă de foarte mult timp, așa că nu pot oferi sfaturi din postura de specialist. Însă amintirile pe tărâm francez, hoinăreala fără o țintă anume prin oraș, doar de dragul poeziei, cu o beretă pe cap și o baghetă crocantă în mână, proaspăt cumpărată de la boulangerie, m-au făcut să încep să amestec făina, apa, sarea și drojdia în fel și chip doar pentru a călători, măcar un pic, acolo unde mi-e atât de drag.

Rețeta aceasta este cea mai ușoară rețetă descoperită de mine până acum și, deși a fost prima dată când am încercat-o, rezultatul a fost unul grozav, cu atât mai mult cu cât nu a fost nevoie de un efort deosebit, lucru mai mult decât dezirabil într-o duminică leneșă.

 

Visând la o jumătate de baghetă proaspătă, ruptă cu mâna și, după caz și pofta inimii, cu prosciutto și multă rucola îndesată în ea sau cu un brie cremos care s-o completeze, am tras cu ochiul la o sticlă de Mouton Cadet Rouge care aștepta într-un colț al casei și m-am convins că pereții ăștia care adăpostesc umila mea existență poetică merită să fie impregnați de parfumul sofisticat al celor mai simple dintre lucruri: pâine, brânză și vin! Așadar, m-am regăsit în plin miez de noapte cu noua carte de pâine în mână, amestecând ingredientele pentru un aluat ce urma să se odihnească o noapte întreagă la frigider.

Cea mai ușoară rețetă de pâine: 

am amestecat într-un bol mare 680 ml de apă călduță,  10 g de drojdie uscată, 20g de sare cu 910g de făină folosind o lingură de lemn. Am acoperit bolul cu folie de plastic și astfel am lăsat aluatul rezultat timp de  2 ore la dospit la temperatura camerei, apoi l-am trecut la frigider peste noapte.

Duminică dimineață, am luat din aluat două bucăți cam de mărimea unei portocale și am început să le modelez. Dintr-una am făcut o baghetă, din cealaltă o pâine rotundă, cu aspect țărănesc. Am preîncălzit cuptorul la 200 de grade, cu tot cu tava cuptorului înăuntru și am lăsat pâinile să se odihnească pentru încă 20-30 de minute în bucătărie, pe o tavă cu hârtie de copt.

Când s-a scurs timpul de odihnă, am luat un cuțit de tăiat pâine și am crestat pâinicile: bagheta, cu linii scurte, în diagonală, iar pâinea țărănească, prin 3 linii mari și ferme, într-un triunghi, apoi am presărat făină peste amândouă.

Am dat tava cu pâinicile la cuptor pe rândul de sus, iar în tava cuptorului – deja încălzită – am turnat o cană mare de apă și am închis imediat ușa. Așa se formează aburi denși, care dau acea crustă minunată și crocantă de la exteriorul pâinii. În aproximativ jumătate de ceas, totul este gata, însă este recomandat să fie lăsate până se răcesc complet înainte de a fi devorate.

Ceea ce cu adevărat grozav la aluatul făcut prin metoda lui Zoe Francois și Jeff Hertzberg, autorii cărții despre care vă povesteam, este faptul că nu trebuie folosit tot o dată – poate fi păstrat fără probleme în frigider câte o săptămână, iar în congelator, până la două săptămâni. De fapt, cu cât este păstrat mai mult, cu atât interiorul va fi mai aerat. Asta înseamnă că, în loc să ne alegem cu 4-5 pâini la aceeași coacere, pe care să le păstrăm pentru a doua sau a treia zi, putem să deschidem frigiderul, să luăm o bucată de aluat și să o coacem pe loc, având pâine proaspătă oricând vrem. Și ce poate fi mai frumos decât mirosul de pâine proaspătă răspândit în toată casa, dimineața?