Cine are “Chef” de viata?

Cei care se indeletnicesc cu manuitul tigailor, stiu ca asa cum nu iese fum fara foc, nici farfurii pline de savoare nu ies fara a fi condimentate din belsug cu pasiune intensa. Si, oricare ar fi cantitatea necesara, atunci cand vorbim de un profesionist al gustului, fara indoiala, pasiunea se dubleaza. Caci de o asemenea doza e nevoie atunci cand conduci o bucatarie de restaurant cu brigada de bucatari aferenta. “Chef” (2014), recentul film al lui Jon Favreau, demonstreaza acest lucru din plin, intr-o poveste impregnata generos cu bucurie de toate felurile.

Bucuria de a gati, bucuria de a fi inconjurat de prieteni buni, bucuria de a impartasi cu ceilalti cele mai frumoase lucruri care ti se intampla si, nu in ultimul rand, bucuria vietii – toate decurgand una din cealalta, hranindu-se una pe cealalta, ca intr-un cerc deloc vicios, in care orice sfarsit este in acelasi timp si un nou inceput.

La fel stau lucrurile si pentru Chef Carl Casper, care, in urma unei altercatii cu patronul restaurantului la care gateste si a unui review zdrobitor pe care il primeste din partea unui aspru food critic, ramane fara job, fara bani si, desigur, fara terenul de joaca in interiorul caruia era obisnuit sa jongleze cu arome si condimente. Un rege fara regat. Vestea buna insa: cand limitele sunt lasate in urma, creativitatea devine infinita. Iar Chef Casper descopera, cu fiecare zi care trece, ingredientele unei retete mult mai pretioase decat toate celelalte pe care le-a pregatit pana atunci: aceea prin care invata sa redevina el insusi, sa-si urmeze propria cale si sa-si acorde permisiunea de a se bucura – inainte de toate – de fiecare clipa, chiar daca asta inseamna sa gateasca intr-un simplu food truck cu care strabate drumurile. Insa, asa cum se intampla de multe ori, drumurile care pana atunci pareau rataciri capata un sens al lor, unic, se impletesc intr-un fel neasteptat doar pentru ca, la final, sa-l aduca pe Chef Casper chiar in mijlocul visurilor pe care nici nu indraznise sa si le imagineze.

Un road movie culinar in care insolitele accente ale tehnologiei moderne se imbina in mod reusit cu reteta clasica a unei comedii (pe alocuri romantice), “Chef” emana din plin buna-dispozitie si ofera acea infuzie de pasiune de care are nevoie din cand in cand orice food aficionado. Pentru ca, la sfarsitul zilei, nu conteaza bucataria in care iti creezi mancarea – una impecabila, de restaurant sau una modesta si vesela, de food truck. Ci dragostea cu care o imbogatesti.

Dupa ce am vazut “Chef”, bucataria Bistro Margot s-a imbogatit dintr-un foc cu un Chef’s knife si cateva tigai noi. Lista de condimente este si ea in lucru. Am, deci, motive solide sa cred ca nici pe voi nu va va lasa neatinsi… “Cheful” de viata!