Corfu: cea mai italieneasca insula greceasca

Fie ca o strigati pe numele ei latin, cel de Corfu, fie ca vorbiti despre ea folosindu-i numele din greaca veche, Kerkyra, insula despre care cititi astazi este cunoscuta in lume drept a doua cea mai mare insula din Marea Ionica si, in mod paradoxal, cea mai italieneasca insula greceasca. “De vina” este faptul ca timp de peste 400 de ani, insula Corfu s-a aflat sub ocupatia venetienilor, care si-au lasat puternic amprenta asupra acestui loc de poveste, mai ales in stilul arhitectural. Inaintea venetielor au fost sicilienii si genovezii. Intr-adevar, daca te plimbi printre cladirile din capitala Corfu Town, va fi greu sa nu te simti ca in Italia, mai ales cand te vei aseza la masa si ti se va propune sa incerci mancarurile traditionale corfiote, burdeto si sofrito! Pe langa influenta italiana insa, istoria a facut ca insula Corfu sa mai fie dominata de-a lungul timpului si de turci, francezi sau britanici, dominatii care nu au facut decat sa imbogateasca locul, transformandu-l intr-unul cosmopolit si fascinant. 

Corfu – bun-venit in capitala cu acelasi nume!

Dupa ce treci traversezi dinspre Salonic drumul plin de tuneluri, care taie muntele, ajungi in portul Igoumenitsa, unde unul din multee ferryboat-uri te va duce lin catre insula. Asemanarea cu Italia ti se va arata inca de la prima vedere: de la departare, te trezesti ca faci cu mana unei insule care te cheama la aventura de printre casute vesele si colorate, din mijlocul unei vegetatii bogate. Descoperirea ei e pe masura: fiecare coltisor te ademeneste, cu o poezie a lui, sa-l explorezi. Iar tu iti urmezi instinctul si explorezi cat te tin picioarele, pana foarte tarziu in noapte. Daca stai de vorba cu localnicii, foarte ospitalieri, prietenosi, iti vor recomanda, mandri de insula lor, cele mai potrivite locuri pentru a manca la fel ca ei, nu ca turistii care se inghesuie la taverne cu meniuri scrise in 3 limbi. Astfel vei ajunge sa te bucuri de bunatatile Kerkyrei si o vei cunoaste nu doar prin ochii tai, ci si prin ochii lor, cei care chiar o locuiesc. Pestele este superb, prospetimea fructelor de mare este ca o poezie expusa pe tarabele pietei, iar cafenelele sunt perfecte pentru a-ti incepe ziua linistit, lenes, cu o delicatesa cumparata de la una din multele patiserii care iti ies in drum. Porumbeii iti trec curajosi peste picioare, ciugulind lacomi fiecare firmitura care cade. Aici, pe insula, inveti repede expresia “siga-siga”, incetisor-incetisor. Viata curge lent, dupa alt fus orar: island time.

CORFU SI INSULA SORICELULUI: O INSULA MICA, DAR ANIMATA

Inima nu te va lasa insa sa te opresti doar aici. Asa ca in curand te vei gasi in masina, explorand si mai mult insula. La 5 minute de Kerkyra, cum conduci spre Kanoni pe drumul serpuitor, se afla o insula mica, mica pe care localnicii o numesc Pontikonissi – Insula Soricelului. E legata de Corfu doar de un dig ingust, pe care va trebui sa-l traversezi ca sa ajungi acolo, uneori chiar ferindu-te de motocliclistii in cautare de senzatii tari. Cand iti vei bea insa cafeaua de pe Insula Soricelului, vei constata ca plimbarea prin soare a meritat: de acolo poti admira – de sus – insula Corfu. Conform mitologiei, aceasta insulita numita Mouse Island s-a nascut din furia zeului Poseidon, care s-a suparat pe celebrul Ulise si, ca sa-l pedepseasca, i-a impietrit corabia. Pe langa piatra insa 🙂, insulita are o vegetatie superba, ofera o priveliste minunata asupra Kerkyrei si ocazia de a admira avioanele aterizand si decoland, caci aeroportul din Corfu este la fix doi pasi.  

SATUCELE & PLAJELE

Pornesti apoi si mai departe, in inima insulei, dinspre oras catre satuce, pe care le gasesti fermecatoare. Cand dimineata te gaseste in Barbati, privind spre mare dintr-o gradina cu lamai si maslini, cu o “gataki” jucausa dandu-ti tarcoale pe la picioare, nu poti sa nu te gandesti cat de norocosi sunt oamenii care te-au gazduit: tu ai privelistea asta intr-o vacanta – ei chiar traiesc acolo unde tu mergi in vacanta. Mangai lamaile inca necoapte ale copaceilor din gradina si vezi cum crengile atarna sub greutatea fructelor. Pomii sunt incarcati, semn ca zeii au fost darnici anul asta. Si corfiotii vor fi darnici cu tine si iti vor scoate pe masa tot ce au avut mai bun. Culegi cu mana ta o portocala, o pui in geanta ca suvenir si, fara sa-ti dai seama, mergi cu ea asa tot restul tripului. O vei descoperi abia acasa si te va face sa zambesti. 

Continui sa mergi si mai departe, minunandu-te la fiecare pas. Undeva langa Sidari gasesti un loc magistral sculptat de natura, un loc care atrage anual zeci de mii de indragostiti. Sunt multe legende tesute in jurul lui, dar cea mai raspandita dintre ele spune ca spune ca cei care isi fac declaratii de dragoste la Canal d’Amour raman impreuna pentru totdeauna. Ca un facut, pe plaja urmatoare dragostea vine la tine sub forma unei inimi de piatra. Nimic nu e intamplator, iti spui si o iei cu tine. E doar primul semn ca in curand vei ajunge in Paradis.

Iar Paradisul, vei vedea, are nisip fin, apa verde si clara, stanci maiestuoase prin care muntele imbratiseaza marea. Ceva mai pragmatici, marinarii greci te vor transporta, pentru o suma modica, din port de la Paleokastritsa pana in Paradis, cu barca sau, daca nu mai ai rabdare, cu un speed boat.  Veseli si arsi de soare, iti vor povesti legende despre Poseidon la pesterile sculptate in stanci si povesti tesute frumos, special ca sa dea tripului un iz de legenda. De dragul naratiunii, le vei asculta zambind in coltul gurii, constient fiind ca pana vine anotimpul rece si vremea maslinilor, povestile astea or sa tot fie istorisite. Corfu – vei afla – este si insula pe care eroul Ulise a intalnit-o pe Nausicaa – sau, cel putin, asa se spune. Daca vei porni pe urmele eroului insa, nu vei gasi decat apa incredibil de limpede, in care inoata pesti cu duiumul. In lipsa de alti eroi mitici, vei decide ca pestii sunt eroii zilei – mai ales la cina! Dar intamplarea te va surprinde cu lucruri la care nu te-ai astepta.

Pornesti dinspre Glyfada, in care nu prea ai ce face, catre Kerkyra cea animata, cand, dupa cateva serpentine, ajungi intr-o poezie de satuc vesel si plin de rasete, care te face sa tragi pe dreapta. Intrebi primul om care iti iese in cale, o femeie la vreo 50 de ani, cum se numeste locul in care ai ajuns si unde poti manca ceva bun. Intr-o engleza foarte buna, te trimite la taverna lui Jimmy (veche din 1970) – vei gasi acolo un loc boem, cu meniu modern Greek si o echipa tanara, care incearca sa faca lucrurile altfel. Vei constata, la plecare, ca ai venit acolo intamplator, dar ti-ai facut si prieteni cu care ai stat la masa, ai ras si ai povestit.

CORFU: MANCARE SI SAVOARE

Printre toate, mancare va fi de o simplitate frusta, pestele proaspat, fructele de mare superbe – atunci cand le vei gasi in sezon, salatele facute cu legume crescute de tarani, in gradina lor. Daca vei explora satucele, vei da poate, cum am dat si eu, peste oameni care-ti vor presa maslinele, transformandu-le in cel mai proaspat ulei pe care-l vei lua acasa, alaturi de toate celelalte suveniruri comestibile de pe insula: elixiruri, lichioruri, oteturi, condimente si portocala din Barbati, ramasa ascunsa in geanta, calatorind clandestin pana la sosirea acasa. Te vei desparti cu greu de insula si de ritmul ei iesit cumva in afara timpului, de paradisurile ei turcoaz, de bunatatea si de bunatatile ei, spunandu-i recunoascator, asa cum chiar ea te-a invatat, “efharisto”, multumesc. Si promitandu-i ca intr-o zi va veti vedea din nou.