Înainte de a purcede la întins aluatul și la aprins cuptorul pentru a obține cele mai savuroase croissante, vă invit – în caz că nu ați făcut-o deja – să vă lăsați învățuiți în poveștile pe care croissantele le duc cu ele și să citiți istoria lor, publicată ieri la Bistro Margot. După ce veți face acest lucru, plăcerea ca aceste mici bucățele de istorie să iasă chiar din mâinile voastre va spori fără îndoială.

Iar dacă entuziasmul este prea mare și vă gândiți să vă suflecați cu nerăbdare mânecile, punându-vă de îndată pe frământat, nu vă grăbiți: croissantele cer trei zile de muncă, așa că veți avea timp suficient să le descoperiți și istoria.

Dacă sunteți la prima încercare de a face croissante acasă, probabil perspectiva celor trei zile de muncă serioasă și procedura în sine vor părea descurajante. Vă înțeleg întru totul, am trecut prin același lucru la un moment dat. Și, cu ideea riscului și a eșecului în minte (“dacă nu-mi ies?”), prima experiență mi-a împlinit așteptările, având ca rezultat niște regretabile cornuri în loc de crocantele croissante foietate la care aspiram eu. Se întâmpla în urmă cu vreo doi sau trei ani, când nici eu, nici bistro-ul nu știam foarte multe.

N-am căutat să dau vina pe untul folosit, așa cum mi-au sugerat mai multe persoane să fac, dar am avut grijă ca de data asta să folosesc unul cu cel mai mare procentaj de grăsime disponibil pe piață. Și, într-o zi anevoioasă în care viscolul își spunea răspicat cuvântul, am început să amestec ingredientele cu încredere, pur și simplu știind că, la fel ca-n basme, după trei zile și trei nopți aveam să am pe masă cele mai strălucitoare și gustoase croissante cu gust inefabil parizian.

Ingrediente:

  • 500 g de făină (eu am folosit același tip de făină pe care îl folosesc pentru pâine, 650)
  • 140 g de apă
  • 140 g de lapte
  • 60 g de zahăr
  • 40 g unt nesărat topit
  • două pliculețe a câte 7 g de drojdie instant
  • 9 g de sare de Himalaya

ZIUA 1: Am amestecat ingredientele de mai sus și am frământat ușor, până când am obținut un aluat pe care l-am modelat în formă de disc, l-am acoperit cu folie alimentară și l-am trecut la frigider peste noapte.

Metoda de preparare:

Ingrediente în plus față de ziua 1: 280 g unt nesărat, cu 82 % grăsime (eu am folosit President).

Ustensile: o ruletă sau o riglă.

ZIUA 2: am scos untul direct din frigider și l-am tăiat feliuțe, așezându-le apoi într-un pătrat de 15 x 15 cm, desenat pe o hârtie de copt. Pentru măsurare m-am folosit de ruletă. Am acoperit untul cu o altă hârtie de copt și am început să îl aplatizez cu sucitorul, până când s-a încadrat în dimensiunea de 20 x 20 cm. Atunci trecut și untul la frigider timp de o oră.

După o oră, am scos aluatul și l-am întins într-un pătrat de 32 x 32 cm. In interiorul lui am așezat pătratul de unt scos direct din frigider, dar nu paralel, ci astfel încât colțurile pătratului de unt să atingă laturile pătratului de aluat, formând astfel o stea. Am împachetat apoi untul ca pe un plic, folosindu-mă de colțurile aluatului. De aici, măsurătorile exacte încep, însoțite de serioase antrenamente musculare.

Prima dată, se întinde aluatul după dimensiunea 20 x 60 cm. Se împăturește în 3, ca pe o foaie de hârtie, se acoperă cu folie alimentară și se trece la frigider timp de o jumătate de oră. Această operațiune se repetă de 3 ori, având grijă ca de fiecare dată când aluatul este scos de la frigider, să fie rotit la 90 de grade (imaginați-vă un unghi drept). După al treilea tur, aluatul se învelește în folie de plastic și se lasă la frigider peste noapte.

ZIUA 3: Aluatul se scoate de la frigider, se rotește din nou la 90 de grade și se întinde până ajunge la dimensiunile de 20 x 110 cm. Pentru lungime, se păstrează doar 1m de aluat și se îndepărtează capetele, astfel încât dreptunghiul să fie perfect. Pe latura de sus, se fac marcaje cu ajutorul unui cuțit la 12,5 cm (vor fi 7 semne în total). Pe latura de jos, se face primul marcaj la 6,25 cm, apoi se continuă tot cu intervalul de 12,5 cm. În total, pe latura de jos vor fi 8 semne. Cu ajutorul unui cuțit, se unesc semnele de sus cu cele de jos și se taie triunghiuri, care se rulează plecând de la baza cea mare până la vârf. Eu am obținut 16 croissante, iar din restul de la capetele îndepărtate ale aluatului, am încropit și o mică pain au chocolat. Croissantele se ung cu amestec de lapte și ou bătut, apoi se lasă la dospit vreme de două ore, întinse într-o tavă tapetată cu hârtie de copt. Eu le-am copt în cuptorul încins la 200 de grade în primele 5-6 minute, apoi alte 10 minute la 160 de grade, însă pentru alte cuptoare s-ar putea să fie nevoie de alte intervale și temperaturi.

Cert este că niciun miros nu se compară cu acela de croissante proaspete într-o zi de duminică, ianuarie, viscol. Când iarna se dezlănțuie afară, iar în casă totul contrastează cu urgia invernală: parfumul autentic de boulangerie, căldura cuptorului, atmosfera primitoare, muzica franceză veche – croissantele proaspete sunt acel liant care face ca totul să fie pur și simplu perfect.

Pentru pregătirea de croissantelor, un ajutor de nădejde am găsit la WeekendBakery.com, de unde am adaptat puțin rețeta, dar explicațiile detaliate și măsurătorile exacte
au constituit un ghid bun în succesul celor două coșulețe de croissante pe care le-am obținut.