Cuvée Charlotte, Cuvée Amaury si branzeturi frantuzesti. Pentru ca unele zile cer ceva mai multa poezie
Pentru ca unele zile sunt construite in asa fel incat cer mai multa poezie ca sa putem trece prin ele, pentru ca poezia are nu doar un nume, ci si o savoare proprie, pentru ca savoarea – din fericire – se si imbuteliaza, ne-am hotarat sa organizam, saptamana trecuta, o degustare de vinuri care sa ne readuca zambetul pe buze si sa ne imbete cu arome subtile si o poezie soptita, de care aveam atata nevoie.
Protagonistele intregului spectacol olfactiv si gustativ au fost trei sticle de la S.E.R.V.E: un Cuvee Charlotte din 2008, un Cuvee Amaury din 2010 si Terra Romana rose. Daca cel din urma ne era tuturor familiar, fiind deja un vechi tovaras al lungilor si plinelor seri de vara, primele doua reprezentau un element de noutate, astfel incat atentia noastra s-a indreptat imediat catre ele.
Cuvee Charlotte, un vin rosu produs in urma unui cupaj de Merlot si Feteasca Neagra, a fost primul care ne-a invaluit simturile. Probabil mai mult datorita Merlot-ului, primele arome pe care le-am distins la examenul olfactiv au fost unele de vanilie, urmate de un palat distins, fructat, predominand aromele de fructe de padure. Finalul lung si persistent, ca punct culminant al unei intregi experiente gustative, a trimis cu gandul la noblete si rafinament. Pe scurt, ne-a placut si am mai vrut! Unde mai pui ca se potrivea de minune cu platoul de branzeturi frantuzesti venit sa completeze degustarea. Astfel incat am apelat la ritualul specific degustarilor – am infulecat rapid o feliuta de paine menita sa neutralizeze palatul si ne-am pregatit astfel pentru Cuvee Amaury.
Cuvee Amaury – cu tot subiectivismul din lume – pe mine m-a cucerit prin eleganta pe care o emana atat prin parfumul sau, cat si in momentul mult-asteptat al degustarii. Un cupaj de Sauvignon Blanc cu Riesling, Cuvee Amaury impresioneaza in primul rand prin finete: aromele predominante de flori si citrice, datorate in mare parte Sauvignonului, te imbogatesc pe loc, subtil, delicat, ca un vant de primavara, in timp ce reflexele aurii tes in jurul tau, daca inchizi ochii, o atmosfera solara, plina de aer si libertate.
Cateva ganduri la fel de savuroase au venit imediat sa intregeasca tabloul povestilor eliberate de sticlele de Cuvee. Langa Charlotte am vizualizat pe data un piept de rata (poate chiar pe acesta), in timp ce pentru Amaury am visat un sparanghel verde (care este stiut ca nu accepta langa el decat aromele unui Sauvignon), insotit de un peste alb.
Visul s-a prelungit, asemenea aromelor, molcom si fin. Iar poezia, de fapt, abia atunci a inceput sa se scrie cu adevarat.
