Farfurii si povesti: o colectie
Rotunde, albe, colorate, portelanate sau din ceramica, farfuriile desperecheate au patruns usor in bucataria mea dupa ce a aparut Bistro Margot. Inainte de el, toate veneau in set, aranjate simetric, intr-o perfectiune de care, peste cativa ani, nu am mai avut nevoie. Am stricat simetria atunci cand, intr-o zi, am ales sa cumpar dintr-un loc doar o singura farfurie – o voiam, desigur, pentru o sesiune foto si nu aveam nevoie de mai multe. Gestul s-a repetat nu peste mult timp – am ales farfurii pentru poze, farfurii care sa exprime o anumita stare, farfurii pe care nu stiam la ce urma sa le folosesc, dar care erau pur si simplu frumoase, farfurii utile si mai putin utile, farfurii noi, vechi, mici, mari, cautate indelung sau aduse de departe, farfurii care au patruns in casa, asezandu-se una peste alta, impletind povestile care le insoteau cu arome, gusturi si seri fericite alaturi de prieteni. In timp, colectia de farfurii s-a marit, depasind cu mult granitele bucatariei in care n-au mai avut loc. Cele pe care vi le arat astazi (in ordine total intamplatoare) sunt doar o parte din ea – sunt sigura ca de-a lungul timpului, la colectie se vor adauga si altele, asa ca daca aveti recomandari de locuri cu farfurii simpatice care si-ar putea gasi locul la Bistro Margot sau daca impartasiti aceeasi pasiune pentru farfurii cu povesti, mi-ar placea sa le citesc in comentariile voastre.
Ceramica manuala: farfurii de Korond
Le-am gasit la un targ de iarna. Era un frig de crapau pietrele, asa ca majoritatea vizitatorilor se inghesuiau la vin fiert si alte lucruri care sa le incalzeasca sufletul 🙂 La taraba cu farfurii de ceramica nu era asa mare inghesuiala, iar de vanzare se ocupau doi batranei, un el si o ea care, cu tot frigul de decembrie, au stat sa-mi impartaseasca povestile farfuriilor, cum se fac, de unde vin. Nu erau tocmai stilul meu, dar cum ma impresioneaza intotdeauna povestile oamenilor, am hotarat sa cumpar doua dintre farfuriile pe care le vindeau, doar-doar le-oi purta noroc si vor incepe sa vanda si mai mult. Am luat cu mine farfuriile si le-am pus pe raft, fara sa cred ca voi ajunge sa le folosesc prea des. In timp, am ajuns sa le iubesc.
Vintage Villeroy&Boch
Aceasta farfurie speciala este un cadou pe care l-am primit de la prietena mea, Maria, cu dubla ocazie a demisiei mele si a plecarii ei peste ocean. Povestea farfuriei incepe cu mult inaintea acestor doua evenimente, cu un cuplu de oameni indragostiti, din aceia care chiar raman unul langa celalalt toata viata. Ei ii placeau mult papusile cu cap de portelan; el, ca sa o surprinda si sa-i faca o bucurie, le cauta pe la targurile de antichitati, le restaura si i le daruia ei. In cautarile sale insa, omul a inceput sa descopere, pe langa papusile cu cap de portelan, o multime de alte obiecte care i-au atras atentia. Farfuria aceasta este unul dintre ele. Intr-o zi, el i-a daruit-o fiicei sale, Maria, iar ea mi-a daruit-o, la randul ei, mie. Cu o poveste atat de frumoasa in spate, imi place sa cred ca poate ii era scris sa ajunga la mine 🙂
Farfuria Le Gavroche
Un alt cadou, de data asta de la prietena mea, Andra – un cadou care a calatorit intr-o valiza, invelit in haine, tocmai de la Londra. E o farfurie speciala pentru mine pentru ca poarta cu ea semnatura unuia dintre chefii mei preferati, Michel Roux Jr. E si cu dedicatie, chiar daca acum dedicatia e putin stearsa din cauza unei incurcaturi in care cineva din casa (nu eu!) s-a gandit sa faca o fapta buna si sa spele vasele, uitand ca pe spatele farfuriei erau chiar autograful lui Michel Roux Jr. Scrisul a supravietuit insa, iar intamplarea – haioasa, in sine – s-a transformat, la randul ei, in poveste de amuzat auditoriul. 🙂
Farfurii de la Sf. Gheorghe
Din inima tarii in bucataria Bistro Margot. Farfuriile acestea transilvanene fac parte dintr-un bogat lot de achizitii de la un magazin din Sf. Gheroghe, la care am ajuns pe finalul acestei veri, cand prietena mea, Prajiturela, mi-a facut cunostinta cu tinutul copilariei ei. Am descoperit impreuna gusturi, locuri, oameni si multe bunatati locale din Covasna si Harghita, dar am descoperit si un magazinas care pentru noi a fost raiul ceramicii. Am gasit acolo multe farfurii perfecte pentru idei pe care le aveam si abia asteptam sa le pun in practica la Bistro Margot, asa ca ne-am intors, fiecare dintre noi, incarcate cu noi obiecte de recuzita pentru blog – mai ales ca preturile lor au fost incredibil de generoase.
Farfurii japoneze
Peste aceste farfurii de ceramica japoneza, realizate manual, am dat cand ma obseda ideea unui proiect pe care il vedeam clar in fata ochilor, dar nu stiam de unde si cum voi gasi farfuria perfecta pentru el. Pana cand o prietena foarte buna – multumesc, Andreea! – mi-a spus ca as putea incerca la Takumi, magazinul cu specific japonez din curtea de la Green Hours. I-am urmat sfatul si astfel am gasit la Takumi cateva farfurii perfecte pe care le-am folosit obsesiv vara aceasta la Bistro Margot, cand aproape ca nu mai fotografiam preparatele create decat in farfuriile de la Takumi! Nu am incercat magazinul lor online, pentru ca imi place sa le vad, sa le ating, sa le vad culorile in lumina zilei si sa-mi imaginez ce as putea pregati in ele. Dar magazinul este tare dragut, asa ca stau destul de des cu ochii pe el sa vad ce achizitii as mai putea face.
Si, din nou, ceramica japoneza
Tot de la Takumi. Nu stiu daca aceste farfurii se mai gasesc acum la ei, dar pe mine ceramica lor japoneza, superb executata manual, m-a inspirat mult vara asta. Sunt atat de frumoase in fragilitatea lor, atat de fotogenice, incat doar privindu-le se nasc si incep sa graviteze prin minte tot felul de idei grozave. Conduc in mod natural la un anumit tip de preparate, la o anumita estetica – pentru mine, au fost dragoste la prima vedere si descoperirea acestei veri.
Ceramica greceasca de pe Insula Afroditei
Toate cele trei sunt aduse din calatoriile pe care le-am facut in Cipru si sunt ceramica greceasca, realizata manual, pictata pana in fiecare detaliu de mainile taranilor. Culorile vibrante si stralucitoare, perfecte pentru a reda spiritul viatii de pe insula Afroditei, nu au facut insa decat sa ingreuneze decizia: sunt atat de multe modele din care sa alegi, incat nici nu stii la care sa te opresti mai intai. Noroc ca cipriotii sunt oameni simpatici si prietenosi, care nu se supara cand cineva le zaboveste in magazine. Ba dimpotriva, se bucura de oaspeti si inca le mai ofera si cate o cafedaki. Sau le ofera – cum mi s-a intamplat mie – o reducere substantiala pentru expresiile invatate in greaca de-a lungul sederii pe insula lor. Cum sa nu te simti la fel de vesel ca ei cand te uiti la asemenea farfurii?