Istoria French Macarons: o calatorie cu aroma de migdale

Perfect rotunzi, vesel colorati si imbietor de aromati, les macarons au devenit, in timp, unul dintre simbolurile dulci ale Frantei, fiind asociate cu rafinamentul, eleganta si rasfatul. Un amestec de zahar, migdale macinate si albus de ou, macarons sunt formati din doua cochilii delicate, crocante la exterior, dar moi la interior, lipite intre ele, asemenea unui sendvis, cu gem, ganache de ciocolata sau cu o crema potrivita. Imaginea lor este iconica, executia lor insa nu este tocmai cel mai simplu lucru de facut.

Chiar daca pentru pregatirea lor nu sunt necesare decat 3 ingrediente simple, tehnica prepararii lor este complexa si trebuie bine stapanita. Macarons nu inseamna doar delectare, inseamna si maiestrie, arta, perfectionare. Atentia la detalii este cruciala, iar instructiunile trebuie respectate cu sfintenie. Restrictiile dispar doar atunci cand vine vorba despre arome si culori: acolo, posibilitatile sunt nelimitate, iar creativitatea – incurajata.

Macaronii nu au fost insa dintotdeauna asa cum ii stim azi. Povestea lor este lunga si surprinzatoare. Va invit sa o descoperim impreuna.

MACARONS, O ISTORIE CA O CALATORIE CU AROMA DE MIGDALE

Te duc instant cu gandul la Paris, dar istoricii spun ca macarons isi gasesc cele mai indepartate origini in Siria, care, in timpul Renasterii – de cand dateaza primele forme de macaroni – era unul dintre cei mai mari exportatori de migdale din lume. In vremuri de explorare si descoperire a lumii, dupa Caderea Constantinopolului, migdalele din Siria au inceput sa fie exportate catre Europa si astfel si-au gasit locul in bucatariile din Italia. Tot aici isi capata si numele: denumirea actuala de macaron vine, se pare, de la termenul italienesc de maccarone sau maccherone.

Din Italia, migdalele orientale au ajuns in Franta sub forma de pasta, prin intermediul Caterinei de Medici, sotia Regelui Henri al II-lea. Caterina de Medici a fost regina a Frantei intre 1547 si 1559, insa originea sa este italiana; in gastronomie, figura sa este recunoscuta pentru meritul de a fi importat in Franta mai multe preparate italiene. Despre macarons, istoricii spun ca ar fi invatat chiar de la tatal ei, Lorenzo di Medici.

MACARONUL FRANCEZ, NOBIL SAU UMIL, DAR LA FEL DE SAVUROS

In Franta, macaronii au inceput sa castige din ce in ce mai mult teren, fermecand deopotriva clasa nobila si oamenii din popor. La Versailles, macarons devenisera deja obisnuinta, fiind serviti Regelui inca din 1682, din timpul lui Ludovic al XIV-lea. Traditia a fost mentinuta pana in timpul Mariei Antoaneta si a lui Ludovic al XVI-lea. Dupa Revolutia Franceza, macarons au inceput sa fie accesibili si oamenilor de rand, raspandindu-se in multe orase din Franta, in diferite variante. Una dintre cele mai celebre, ramase in istorie, este varianta macaronilor din Nancy. Povestea spune ca, in urma unui decret din 1792 care abolea congregatiile religioase, doua calugarite au inceput sa-i pregateasca si sa-i vanda. Astfel si-au castigat nu doar existenta, ci si faima, ele ramanand in istorie sub numele de “Surorile Macarons” (“Les Soeurs Macarons”).

La inceput, macaronii francezi erau vanduti fara umplutura, doar sub forma cochiliilor pe care le cunoastem astazi. La 1890 insa, Pierre Desfontaines, nepotul lui Louis Ernest Ladurée , schimba paradigma, venind cu ideea de a lipi cate doua cochilii de macaroni cu ganache. De atunci, Ladurée, situat chiar pe celebrul bulevard Champs-Elysées, este un loc de pelerinaj pentru iubitorii dulciurilor si ai poeziei: locul unde s-au nascut macaronii in forma in care ii stim astazi.

LADUREE DREAM from AntonellaPerilloAgency on Vimeo.

De la deja celebra Casa Ladurée s-a desprins Pierre Herme care, dupa ce a contribuit la expansiunea brandului intr-un lant de cofetarii de lux, a dorit sa-si construiasca propriul brand. Contractul pe care il avusese cu Ladurée insa nu-i permitea sa isi deschida o cofetarie in Paris, asa ca primul sau butic de dulciuri a vazut lumina zilei in Tokyo, in 1998. Abia in 2002 a putut sa isi deschida si o cofetarie in Paris. Faima lui Pierre Hermé însă nu a ținut cont de granite: daca Ladurée a inventat, practic, macaronii asa cum ii stim, Pierre Hermé e cel care i-a perfectionat, ridicandu-i la nivel de arta cu o fantezie fascinanta. Macaronul Ispahan, cel care i-a adus suprematia absoluta in domeniu, a devenit astazi iconic.

Pentru promovarea micilor delicii frantuzesti – daca mai era nevoie? – Casa Pierre Hermé a stabilit data de 20 martie drept ziua in care sunt sarbatoriti, in fiecare an, les macarons. Si pentru ca in timp au devenit atat de inradacinati in cultura franceza, li s-a dedicat, in Montmorillon, chiar un intreg muzeu, pe care il puteti vizita ca sa aflati toate secretele macaronilor. Sau aproape pe toate – la macarons, intotdeauna mai sunt cateva de descoperit.