Miel de primavara si couscous cu legume coapte

Se facea ca in urma cu ceva timp, mergeam la piata in cautarea verdeturilor de primavara, pe care nu le-am gasit, caci nu aparusera inca, dar am gasit miel de Dobrogea si asta a schimbat tot planul. Nu-i o poveste noua pe Bistro Margot, s-a mai intamplat sa plec la cumparaturi in cautare de ceva si sa ma intorc acasa ducand cu mine cu totul altceva. Dar asta-i toata frumusetea jocului: sa fii deschis sa primesti inspiratia atunci cand ea se hotaraste sa vina, nu neaparat atunci cand te incapatanezi sa o invoci tu. Lucru valabil, inclin sa cred, si in bucatarie, si in afara ei. Asa ca am sa las reteta ideea asta aici, poate o sa va inspire intr-o zi, intr-un moment neasteptat. 

Mielul despre care va povestesc era, de fapt, o jumatate de miel, pulpa, coaste, carne proaspata, incredibil de frageda, numai buna de imperecheat cu niste couscous (una dintre combinatiile mele preferate). E de la sine inteles ca s-a transformat in mai multe cine de rasfat pe parcursul acelei saptamani, insa, dintre toate, nu a reusit sa ajunga sub lumina reflectoarelor si a camerei foto decat cea pe care v-o arat azi: o adevarata celebrare a primaverii.

Asadar, intelegand mesajul care-mi fusese trimis – ca trebuie sa ma las pe mana inspiratiei de moment – am inceput sa imbaiez bucatile de miel in tot felul de condimente care mai de care mai frumos mirositoare si mai ademenitoare: ulei de masline, otet balsamic, sare, paprika afumata (ultima mea obsesie), harissa si un strop de miere, amestec din care am tot luat cu pensula de bucatarie si cu care am tot pictat carnea de miel, din cand in cand, cat a stat la cuptor. L-am lasat sa se rumeneasca la foc domol pana cand carnea, si asa tanara si frageda, se desprindea singura de pe os.

In acelasi timp, am trecut la cuptor o alta tava, una in care am tocat legume dintre cele mai colorate: morcovi, ardei, pastarnac, sfecla, gulii, le-am stropit cu ulei de masline, suc de lamaie si miere si le-am lasat sa-si elibereze si ele aromele, avand grija sa le amestec din cand in cand.

Couscous-ul, cea mai usoara treaba dintre toate, e intotdeauna o idee buna. Nu a trebuit decat sa il rastorn intr-un bol, sa il acopar cu niste apa fierbinte, apoi sa pun un capac peste bol si sa astept vreo zece minute, dupa care sa il amestec cu o furculita, pentru ca bobitele sa se desprinda unele de altele. L-am completat cu legumele proaspat scoase de la cuptor, sare, o mana de merisoare uscate, suc de lamaie si patrunjel tocat marunt, apoi am amestecat inca o data cu furculita. Peste couscous-ul abia terminat s-a odihnit, lejer, carnea de miel inmiresmata si, in ton cu primavara, cateva flori comestibile.  Si, in timp ce ma infruptam din minunatie, ma gandeam cum mersesem eu la piata sa caut leurda si urzici, dar am gasit, de fapt, inca un motiv sa inteleg, vorba aceea, ca nimic nu e intamplator si ca mielul acesta pur si simplu trebuia sa ajunga pe masa Bistro Margot.