New York, New York: printre povești, la restaurantul unde mergea Frank Sinatra
E, oare, cineva care nu știe refrenul piesei New York, New York? E de ajuns să fredonezi “Start spreading the news” și, în orice moment, cineva din apropriere va fi gata să te completeze, continuând cu cea mai mare ușurință cântecul.
Puțini știu însă că, inițial, cântecul a fost compus pentru Liza Minelli pentru a fi interpretat de Liza Minnelli, în filmul omonim al lui Martin Scorsese, New York, New York, în 1977 – dar nu a devenit celebru decât mult mai târziu, atunci când Frank Sinatra a decis să îl adauge în repertoriul său. Poate și pentru că povestea descrisă în cântec, a unui artist aspirant care lasă în urmă suburbiile pentru a-și încerca norocul în marele oraș, era un perfect match cu povestea lui.
Sunt mare fană a lui Frank Sinatra; muzica lui, dar mai ales felul foarte personal de a o interpreta are ceva atemporal care te face să o asculți și la 20, și la 30, și la 60 de ani – în chei diferite, poate, dar mereu cu aceeași plăcere.
Așa că, după ce am visat și eu, ca mulți alții, la New York-ul cântat de Frank Sinatra, la prima mea vizită acolo am avut grijă să bifez clasicele newyorkeze (NY pizza, NY hot dog, NY bagel, NY cheesecake), dar locul unde am ținut neapărat să merg, primul pe listă, a fost restaurantul preferat al lui Frank Sinatra & the original Rat Pack: Patsy’s Italian Restaurant. Ce putea fi mai New York de atât?
Situat în Midtown Manhattan, chiar în cartierul artistic, aproape de Broadway și de Carnegie Hall, pe W56th Street, Patsy’s este, la drept vorbind, un loc unde te duci pentru povești. A nu se înțelege că bucătăria, clasic italiană (sau italo-americană), nu merită deplasarea: nu degeaba locul s-a menținut în viață de aproape 80 de ani, de la înființarea sa, în 1944. Doar că, pentru un turist european obșinuit să călătorească în Italia ca la el acasă, nu bucătăria este magnetul aici, la fel cum la Paris nu mergi la Café de Flore sau la Deux Magots pentru cafea, ci pentru istoria locului.
Iar istoria, la Patsy’s, este la vedere și te întâmpină încă de la intrare: pereții sunt plini de fotografii imortalizând momente speciale și oaspeți speciali de-ai locului, căci Frank Sinatra nu a fost, cu siguranță singurul. Numeroase alte celebrități i-au urmat exemplul lui Frank și au venit aici, de-a lungul timpului: Tony Bennett, Liza Minelli, Al Pacino, Robert De Niro, Tony Danza, Tom Hanks, George Clooney, Julia Roberts, Madonna, Oprah – ca să amintesc doar câteva astfel de mari nume. N-am putut să nu mă întreb pe scaunul cui nimerisem eu.
Dintre toate aceste nume însă, cea mai proeminentă amintire rămâne cea a lui Old Blue Eyes, iar ocazional, familia care deține restaurantul organizează chiar niște seri tematice speciale, cu mâncare și muzică, în care celebrează amintirea lui Frank Sinatra, cu povești și anecdocte din vremurile când acesta își făcea veacul la Patsy’s.
Căci da, Patsy’s este un restaurant de familie, dar – se pare – unul special, care a reușit să supraviețuiască în jungla newyorkeză de aproape 80 de ani. În tot acest timp, restaurantul nu a avut decât 3 chefi: Pasquale Scognamillo, adică fondatorul Patsy – cel care a dat și numele restaurantului, apoi fiul lui Patsy, Joe și acum, fiul lui Joe, Sal. O poveste care, în sine, m-a atras și mai tare și m-a făcut să îmi doresc să vin aici, dincolo de poveștile cu Frank Sinatra.
Le-am savurat pe toate, la un pahar de Pinot Grigio bine răcit, stând de vorbă cu chelnerii, privind fotografiile de pe pereți, ascultând, fără intenție, conversațiile unor alți oaspeți cu accent și debit verbal profund newyorkez (rapid, adică!) și nu m-am putut abține să nu gândesc cum arăta locul ăsta în vremurile lui Frank și care era atmosfera când el trecea pe aici.
