Pui copt lent cu pesto de leurda

In toata goana de zi cu zi, in care n-avem timp de nimic, acest pui copt lent, la temperatura mica pana cand carnea frageda i se desprinde de pe os, e o idee grozava de comfort food, indiferent ca-i o cina din mijlocul saptamanii sau un Sunday roast ca la carte. Si pentru ca e inca primavara si mai gasim leurda pe tarabele din piata, un pesto de leurda care sa imbrace puiul abia scos din cuptor este exact doza de prospetime care sa completeze tabloul. In plus, tocmai pentru suntem mereu pe graba, acest pui necesita minimum de pregatiri: cat timp cat el se rumeneste incet cuptor, noi castigam timp in plus cu ce sau cu cine ne place!

Si poate ca, intr-adevar, cum spunea prietenea mea, Andra, mijlocul saptamana e noua duminica. Adica exact acea zi in care ne permitem sa fim relaxati, sa ne acordam timp, sa nu grabim lucrurile, ci sa ne bucuram de ele pe indelete, sa le facem din placere, nu din obligatie sau pentru ca trebuie sa bifam un to-do list. De ce n-ar fi la fel si intr-o seara de miercuri, dupa o zi plina? Poate ca important nu este sa numaram cate lucruri am facut intr-o zi, ci cate lucruri am facut si care ne-au bucurat.

Puiul de astazi e unul dintre acele lucruri. Nici macar nu are o reteta in adevaratul sens al cuvantului: nu trebuie decat umplut cu ierburi aromatice si multe jumatati sau sferturi de lamaie, masat cu cristale de sare si asezonat cu piper proaspat rasnit, uns cu ulei si zeama de lamaie. Apoi dat la cuptor, la 160 de grade, doua ore, doua ore si jumatate sau pana se rumeneste exact atat cat sa fie perfect. (Toti avem standarde diferite de perfectiune, al meu inseamna pui copt lent cu piele crocanta si bine aurita, uneori chiar un pic arsa!)

Cand ceasul ne arata ca puiul e aproape gata, pregatim sosul pesto: intr-un robot de bucatarie, punem o legatura de leurda, 1 catel de usturoi, 60 g de parmezan ras, 30 g de fistic, 100 ml de ulei de masline de calitate. Mixam totul pana devine o pasta de un verde vibrant, care poarta in el gustul usor usturoiat primaverii.

Nu ne ramane decat sa imbracam cu acest pesto de leurda puiul bine rumenit si sa ne aducem aminte ca, daca vrem, avem timp pentru toate. Dar mai ales, avem timp pentru bucurii.