Quiche Lorraine: o tartă cu istorie

Despre Alsacia și Lorena, cele două provincii nordice ale Hexagonului, se știe că au constituit, secole de-a rândul, mărul discordiei între Franța și Germania. Dar poate tocmai acest lucru a fost cel care le-a intensificat farmecul. Pentru că, pe lângă o mulțime de tradiții surprinzătoare și surprize încântătoare menite a fi descoperite, tot datorită influenței germane, regiunea Lorraine ne oferă quiche-ul, o epifanie gastronomică a cărei rețetă a fost transmisă din generație în generație timp de secole, astfel încât să se păstreze pe cât posibil unicitatea ei și savoarea, al cărei secret este disputat și astăzi. Dacă unii dintre cei mai mari bucătari ai lumii au preferat să foloseasca laptele pentru a obține quiche lorraine cât mai fin, nativii loreni acuză aceste metode contemporane de preparare, considerâdu-le o adevarată erezie culinară: de când se știu, spun ei, adevaratul quiche lorraine nu a fost pregătit decât cu smântână (creme fraiche), pentru că adevăratul quiche lorraine este bogat și consistent. Și tot o blasfemie modernă este considerată prezența brânzeturilor de orice fel în compoziție – și asta pentru că secretul rețetei originale rezidă tocmai în simplitatea ingredientelor folosite – cel puțin, așa sunt de părere autoritățile de la Syndicat National de Défense et de Promotion de l’Authentique Quiche Lorraine (ei bine, da, chiar există așa ceva!). Altfel, spune tot Sindicatul, nu mai vorbim despre quiche lorraine, ci despre o tartă normala, sărată.

POVESTEA. Etimologic, cuvântul quiche provine din termenul german “Kuchen”, care înseamnă prăjitură, tartă. Și acest lucru nu trebuie să ne mire deloc, data fiind istoria regiunii, îndelung disputate. De fapt, se pare că apariția quiche-ului a avut loc de fapt în Germania medievală, mai precis în ținutul Lothringen, nimic altceva decât provincia pe care francezii au denumit-o mai târziu Lorraine (Lorena). Istoric, a fost consemnată pentru prima dată în secolul al XVI-lea; se știe că ducele de Lorena, Charles al III-lea este un mare consumator de astfel de tarte sărate numite quiche, lucru care nu a putut decât să le sporească notorietatea. Ceva mai târziu, la începutul anilor 1800, documentele epocii vorbesc deja despre quiche lorraine ca despre o specialitate clasică.

După cel de-al doilea război mondial, quiche lorraine a devenit cunoscut și apreciat și în Anglia, ulterior, și în America, deși, pentru o vreme, tocmai simplitatea sa a făcut să fie considerat o mâncare nedemnă de clasa nobiliară. Astăzi însă, este apreciată la scară largă, putând constitui atât un entree savuros, cât și un prânz sau o cină lejeră, în compania unei salate.

REȚETA. Cât despre metoda de preparare, ea este cum nu se putea mai simplă, așa cum cere și tradiția lorenă. Pentru aluat avem nevoie de:

  • 225 g făină,
  • 100 g unt,
  • un praf de sare,
  • 1 gălbenuș de ou
  • și ceva apă (cam o jumătate de pahar).

Atenție însă, aluatul trebuie lăsat la rece cel puțin o oră înainte de a fi întins în formă de tartă căptușită cu hârtie de copt sau unsă cu unt. Apoi, aluatul înțepat de câteva ori cu furculița trebuie copt doar pe jumătate (aprox. 15 min) în cuptorul preîncălzit. Peste el se va adăuga umplutura formată din:

  • 200 g de lardons fumés (traducere aproximativă – bucățele de bacon gata tăiate) prăjite puțin în tigaie în prealabil
  • și un amestesc de 4 ouă bătute cu
  • 200 g smântână (creme fraiche),
  • piper și nucșoară din belșug,

dupa care se dă totul la cuptor, la foc mic, pentru ca umplutura să se coacă lin, până când capătă o culoare frumoasă, rumenă. Veți ști când este gata dacă, atunci când împungeți quiche-ul cu un cuțit, lama acestuia va ieși curată.

Vă promit și eu că momentul savurării acestei specialități lorene vă va umple de satisfacție și vă va transporta într-un univers încântător, care a știut să facă în așa fel încât măcar o frântură de timp să rămâna pe loc. Servit cu o garnitură de cântec tradițional loren, frumos și bun ca vinul vechi, c’est une merveille!