Ribollita, supa preferata de iarna a italienilor

Toamna aceasta am calatorit mult in Italia, care m-a inspirat mult atat prin frumusetea locurilor ei incarcate de istorie si poezie, cat si prin relatia pe care italienii o au cu mancarea si capacitatea lor de a face din ingrediente simple, adevarate minunatii. Cucina povera, bucataria saraca, a fost cea care i-a determinat pe italieni sa valorifice la maximum resursele pe care le aveau la dispozitie si sa foloseasca in feluri creative ingrediente care pentru altii ar fi fost deja de aruncat. Unul dintre lucrurile care ma fascineaza in continuare la bucataria italiana in acest sens este felul in care aleg sa foloseasca painea uscata, usor invechita, in loc sa o arunce. Fie ca vorbim despre bruschette, panzanella sau supe consistente, italienii au gasit mereu solutii pentru a transforma painea uscata in magie culinara.

Astazi insa, eu m-am oprit la o supa buna sa-ti incalzeasca si sufletul: ribollita, supa preferata de iarna a italienilor. Vine tot din Toscana, acolo unde iata ca painea uscata nu doar ca nu este aruncata, dar este tratata cu respect si ridicata la rang de ingredient special chiar. Felul in care care am pregatit eu ribollita are la baza reteta – usor adaptata – a prietenei mele, Ioana, care locuieste in Toscana de aproape 20 de ani. In cercetarile mele, am observat ca, la fel ca pentru multe preparate italiene, nu exista neaparat o reteta standard, fiecare are reteta lui de familie, cu mici variatiuni sau diferente. Iata cum am procedat eu:

INGREDIENTE pentru RIBOLLITA:

2 morcovi

2 tulpini de praz

1 ceapa mica

o jumatate de varza (creata) de mici dimensiuni

400 g de kale

2 linguri de pasta de tomate

250 g de fasole cannellini conservata

sare

piper

4-5 felii de paine uscata, taiata cubulete

ulei de masline extravirgin, de calitate

CUM SA PREPARI RIBOLLITA:

Am inceput prin a pregati ingredientele. Am curatat morcovii si prazul si le-am taiat rondele, apoi am tocat varza si ceapa.

Intr-un vas, am turnat ulei de masline, in care am calit legumele. Am adaugat peste ele apa calda, cat sa le acopere. Am lasat sa fiarba aproximativ 15 minute, apoi am adagat frunzele de kale, tocate fasii. Am amestecat si am adaugat din nou apa calda, lasand totul la fiert o jumatate de ora.

In timp ce supa fierbea (“ribollita” inseamna re-fiarta), am impartit cantitatea de fasole in doua. Am pastrat boabele intregi pentru prima cantitate, iar pe cea de-a doua am pasat-o intr-un blender mic. Le-am adaugat pe amandoua in supa, impreuna cu cele doua linguri de pasta de tomate, am amestecat si am completat cu apa, lasand supa sa fiarba alte 10 minute.

Am asezonat supa cu sare si piper.

In continuare, am taiat cubulete feliile de paine intarita si, dupa aproximativ 10 minute, le-am adaugat si pe ele in supa. Am lasat-o pe foc atat cat sa mai dea intr-un clocot si apoi, la odihnit.

In farfuria de servire, am finisat ribollita cu un firicel de ulei de masline de calitate, de un verde proaspat, in bunul spirit toscan, care inca ma urmareste.

*italienii folosesc varza creata si varza neagra (cavolo nero). Daca acestea sunt accesibile pentru voi, atunci sunteti niste norocosi. Daca nu, puteti folosi, cum am procedat si eu, varza obisnuita si frunze de kale. Ambele sunt de gasit chiar si in Obor.

Si pentru ca intotdeauna surprizele sunt mai frumoase cand sunt lasate la final, trebuie sa va dezvalui si eu una: reteta aceasta de inspiratie toscana e de gasit in noul numar al revistei VEG The Mag, aparut chiar la inceputul acestei saptamani – cald, desi e numarul de iarna. Are o multime de materiale interesante si fotografii artististice si poate fi savurata online chiar aici. In articolul meu veti gasi, in afara de reteta supei ribollita, si cateva idei despre cum sa nu aruncati painea uscata, ci s-o folositi pentru a face magie. Food waste – out, VEG the Mag – in!