Salata de vara: o invitatie la simplitate
Ca sa ajungi la soare trebuie, mai intai, sa inveti sa privesti spre pamant. Asta a fost primul gand care mi-a rasarit in minte cand mi-a venit ideea sa fac aceasta salata de vara.
Gasisem la niste mici producatori un ulei extravirgin de floarea-soarelui, presat la rece, cu o aroma intensa de parca ai fi gustat chiar din seminte, de parca ai fost acolo, pe camp, la Giurgita, in mijlocul lanului de floarea-soarelui. Apoi am dat peste niste lastari de floarea-soarelui, ierburi mici, tinere, dar atat de pline de aroma. Si uite-asa intreagul concept a inceput sa se lege, invartindu-se, asemenea pamantului, in jurul soarelui. Stiam doar ca vreau sa fac ceva special cu ingrediente simple, comune, la indemana tuturor. Accesibile, usor de gasit, de sezon.
M-am oprit la umila noastra salata de vara: rosii, castraveti, ceapa, eventual branza si masline. Daca as duce-o mai departe, daca as ‘imbraca-o’ ca de covorul rosu si as prezenta-o lumii intregi intr-o tinuta spectaculoasa, asa cum nu e vazuta de obicei?
https://www.instagram.com/p/BI8dtEchUkc/?taken-by=insta_margot
Zis si facut! Am ales patru feluri de rosii romanesti: din primele doua, de mari dimensiuni si de culori diferite, am taiat doua felii pe care le-am suprapus, incepand sa contruiesc un turn. Peste ele, am venit cu o serie de rondele de ceapa rosie, din aceea nu doar frumoasa, ci si dulce si le-am dispus in cer, pe marginea turnuletului de rosii, lasand interiorul liber. In acel spatiu am venit cu o bucata de telemea neaosa, decupata in cerc cu ajutorul unei forme de inox. Am inconjurat branza cu jumatati de rosii cherry si black cherry, mici si suculente, cultivate in apropiere de Bucuresti. Din loc in loc, am strecurat si cate o maslina, al carui gust sarat sa completeze armonios aroma dulceaga a rosioarelor si a cepei. Am flancat turnuletul astfel construit cu rulouri de castravete si lastarii fragezi de floarea-soarelui. Am presarat totul cu cristale de sare Maldon, un praf mic de piper proaspat macinat, cateva picaturi de glazura balsamica si intensul ulei extravirgin de floarea-soarelui, vorba unei prietene: “o bunatate rara”. Ar fi meritat sa finisez totul cu niste seminte de floarea-soarelui usor rumenite in tigaie, dar cele de pin au fost mai la indemana in acel moment apropiat de miezul-noptii.
Ideea a fost aceea de a arata ca nu intotdeauna e nevoie de ingrediente speciale, scumpe si rare pentru a pregati ceva special. Se poate si cu ingrediente simple si umile. Salata de vara, atat de familiara noua, poate fi si asa. Totul depinde de perspectiva.
Uneori, dupa cum spunea cineva celebru, simplitatea este rafinamentul absolut.