Supa-crema de dovleac cu mascarpone si trufe
Este prima oara cand incerc aceasta supa-crema si, printre celelalte neplaceri cauzate de sosirea anotimpului ceva mai rece si neprietenos – raceala, sinuzita si alte peripetii – s-a dovedit a fi o adevarata bucurie de toamna si un rasfat inedit, mai ales ca deliciul a continuat seria preparatelor imbogatite cu trufe, inceputa acum ceva vreme pe blog. Nu stiu daca a fost magia primei degustari sau deja-clasicul farmec al trufelor negre cu care ne-am desfatat in toamna aceasta la bistro, dar supa-crema de dovleac ne-a ramas adanc intiparita in memoria gustativa si a urcat rapid in topul preferintelor noastre. Chiar si intr-ale mele, care nu sunt o mare adepta a supelor. In orice caz, pentru unii dintre noi, aflati la anaghie, bravi luptatori cu mahmureala (fireste, nu era vorba despre mine, eu luptam doar cu raceala si sinuzita!), supa-crema de dovleac a fost, in plus, si un leac miraculos. Nu pot decat sa o recomand calduros, mai ales ca dovlecii troneaza din plin pe tarabele pietelor. E rapida, e bogata, e usor dulceaga, fina, eleganta – la bistro nu a smuls decat sunete de placere in timpul servirii!
INGREDIENTE:
un dovleac mic (cel folosit de mine a avut pana in 500 g)
o tulpina de praz
o radacina de pastarnac
o nucsoara
10 g de sofran
1 litru de supa de pui
doua linguri de mascarpone
seminte de dovleac
METODA DE PREPARARE:
Am inceput prin a toca legumele si a le aranja in vase separate, lucru care scurteaza si simplifica procesul de preparare. Intr-o oala, am pus la incalzit niste ulei (puteti folosi ulei de dovleac sau chiar ulei de floarea-soarelui) si un cub de unt, amestec in care am inceput sa calesc legumele: prima data, prazul si pastarnacul, apoi cuburile de dovleac. Cand s-au calit toate, am adaugat 1 litru de supa de pui, apoi, cand supa a dat in clocot, am revarsat in ea si un pliculet de 10 grame de sofran. Dintr-o nucsoara, am dat pe razatoare, direct in oala, doua-trei prafuri care au adus o aroma subtil-eleganta supei. Am lasat totul sa fiarba mai bine de jumatate de ora, timp in care am dat si fuga pana la magazinul din colt, dupa o cutie de mascarpone – idee spontana, caci smantana cu 32% grasime pe care o aveam in frigider iesise din termenul de garantie. Cu siguranta o puteti folosi si pe ea, insa cu aceasta ocazie mi-am dat seama ca mascarponele a adus o minunata textura catifelata supei, asa ca data viitoare voi miza tot pe contributia sa. Asadar, ajunsa acasa, am verificat daca dovleacul era bine fiert – si era, fapt pentru care am luat supa de pe foc si, cu ajutorul blenderului de mana, am pasat intreaga mixtura. Am trecut din nou supa pe foc, am imbogatit-o cu doua linguri zdravene de mascarpone si, pentru ca am vrut sa ma asigur ca pastrez catifeaua de dovleac, am introdus inca o data blenderul vertical in actiune.
Pentru servire, am folosit cateva seminte de dolveac proaspat prajite si presarate in centrul farfuriei, apoi cateva felii de trufe negre si am finisat totul cu o dara de ulei de masline aromatizat cu trufe, facut in casa chiar de mine. Pentru runda de seara, am inlocuit trufele cu felii crocante de prosciutto, rumenite la cuptor si taiate in cubulete, apoi presarate in centrul farfuriei. Unii dintre meseni au preferat prima varianta, in timp ce altii, cu tendinte usor carnivore, au apreciat-o mai mult pe a doua. Care e preferata voastra? Nu puteti afla decat incercand supa-crema de dovleac si adaptand-o gusturilor voastre! Pofta buna!