Vinurile Mimí: noblete, pasiune si stiinta de a face vin

De fiecare data cand deschid o sticla de vin, imi place sa cuprind intre degete dopul, sa-l miros, sa-l adulmesc si sa-mi imaginez povestea lui, de la bobul de strugure pana la elixir magic. Cred ca fiecare vin are o poveste de spus – trebuie doar sa o ascultam. Povestea vinurilor Mimi continua sa ma intovaraseasca inca de la intoarcerea din Moldova, acolo unde le-am cunoscut pentru prima data, intr-o degustare la castelul care a apartinut creatorului lor: Constantin Mimí, ultimul Guvernator al Basarabiei si omul care a schimbat istoria vinurilor moldovenesti.

Prima intalnire pe care am avut-o cu Mimi a fost la prima mea vizita in Chisinau, cand, seducator, ne-a facut sa vedem la vie en rosé si ne-a lasat apoi suspinand: vrand sa-l luam cu noi in patria-mama, am constatat ca nu era tocmai usor de gasit prin vinoteci. Intamplarea a facut insa ca la scurt timp sa revin in Moldova si, de data asta, sa ajung chiar pe pamanturile unde se produce rosé-ul care ma fermecase data trecuta. Pe o zi dogoritoare ca cea in care am ajuns la Bulboaca, in apropiere de Chisinau, o vizita la Castel nu putea fi decat o idee buna. Pe masura ce am inceput sa-i descoperim povestile insa, vizita s-a transformat ca vinul vechi: din ‘buna’ in ‘din ce in ce mai buna’, pentru ca la final sa ne surprinda cu o masa ca-n povesti. Dar pana acolo, trebuie sa incepem cu o alta poveste: cea a lui Constantin Mimi.

CONSTANTIN MIMI: BLAZON, PASIUNE SI STIINTA DE A FACE VIN

Ultimul Guvernator al Basarabiei, Constantin Mimi s-a pregatit la nivel inalt pentru o cariera de jurist, dar Bacchus i-a starnit o lunga si mistuitoare pasiune pentru vita-de-vie, pe care a inceput sa o cultive in 1893, pe mosia mostenita de la parintii sai greci. Nu s-a multumit doar cu atat. A plecat in Franta, la Montpellier, sa invete metodologia cultivarii vitei-de-vie si sa deprinda metodele franceze de producere a vinului. Apoi, cu stiinta in minte, s-a intors in inima podgoriei sale de la Bulboaca, unde a inceput sa aplice tot ceea ce a invatat. Si nu doar aici, ci peste tot in Moldova, ori de cate ori a avut ocazia sa o faca, prin functiile pe care le-a detinut.

In 1901, Constantin Mimi a inceput sa ridice Castelul care se afla azi la Bulboaca. Peste el au trecut 115 ani plini, in care istoria a luat multe intorsaturi, dar dragostea lui Mimi pentru vita-de-vie a ramas neclintita. Lui ii datoreaza Moldova, spre exemplu, soiul Aligote, un soi foarte productiv si rezistent pe care Mimi l-a adus din Franta in Basarabia. Dar, poate si mai important, Moldova ii datoreaza lui Mimi faptul ca inca mai produce vin si astazi: intr-o zi, manata de ideea ca Basarabia nu e capabila sa produca decat porumb, conducerea Imperiului Rus decide sa dea un decret prin care sa fie distruse toate viile de acolo. Soarta face insa ca la un concurs de vinuri organizat chiar de rusi, sa iasa castigatoare chiar vinurile basarabene produse de Mimi – istoria a vrut altceva decat dominatia. Pentru Mimi era doar inceputul, urmand sa se afirme din ce in ce mai mult pe plan mondial – in 1911, la Torino, castiga medalia de aur intr-o competitie in care au concurat vinuri din toata Europa.

https://www.instagram.com/p/BG4VbvTNnzz/?taken-by=insta_margot

VINURILE MIMI, AZI: POVESTEA MERGE MAI DEPARTE

Odata cu pasiunea, a inflorit si cariera. Mimi a ajuns mai intai Guvernator al Basarabiei, apoi s-a mutat cu totul la Bucuresti, ca Director al Bancii Nationale Romane. Cea mai importanta mostenire a sa ramane insa Castelul de la Bulboaca, alaturi de stiinta de a creste vita-de-vie si de a produce vin, ambele influentate profund de studiile pe care Mimi le-a efectuat in Franta.

Astazi, povestea lui Mimi merge mai departe printr-un proiect ambitios care isi propune sa pastreze spiritul inovator al Guvernatorului si sa transforme Castelul de la Bulboaca intr-un wine resort spectaculos, ce urmeaza sa ofere cazare, gastronomie de nivel inalt, wine spa, un spatiu impresionant pentru evenimente, toate pe langa incursiunea in crama lui Mimi, care adaposteste inca vinuri de la 1933! Din 2010, fabrica a trecut printr-un amplu proces de modernizare, iar din 2011, a inceput si restaurarea castelului. O buna parte din el se afla inca in renovare la sosirea noastra acolo, lucru care nu a impiedicat-o insa pe Cristina Frolov, Director al casei Mimi si reprezentanta familiei care detine astazi castelul, sa ne primeasca si sa ne ghideze personal intr-un tur surprinzator prin incaperile si istoria castelului.

Si atat de frumos ne-a povestit, ca nu ne mai lasam dusi de acolo. Castelul e un loc care mi se potriveste, am constatat. Vinul, si mai si. Cat despre camera arhaica si idilica in care a fost pregatita degustarea, ea mi-a hranit pe loc sufletul de scriitor cu o mie de povesti posibile. Intr-un final insa, noblesse oblige, a trebuit sa ma rup de castel si sa ma duc sa fiu printesa in lanurile de levantica. Nu inainte de a ma agata, cu aceeasi eleganta, de 4 sticle diferite de Mimi, maximum admis de vama din Albita.

MAGIA VINURILOR MIMI, CANTATA DUPA NOTE DIFERITE

Degustarea de la Castel a urmat tiparul unei povesti: a inceput diafan cu o Feteasca Alba plina de prospetime, cu note de piersici si pere, a continuat cu rosé-ul Cabernet Sauvignon de care ma indragostisem in prima calatorie si s-a incheiat triumfal cu blazonul locului, maturul Rosu de Bulboaca, un cupaj de Cabernet Sauvignon si Merlot. Pe langa vinurile din cadrul degustarii, eu am mai adus acasa din magazinul aferent castelului si un Mimi Pinot Gris, pe care l-am ales la recomandarea Cristinei – m-as fi oprit si la un Mimi Chardonnay, insa depaseam deja limita legala de 4 sticle, iar vamesii de la Albita nu sunt foarte prietenosi.

Vinurile Mimi nu sunt inca disponibile pe piata din Romania, dar sper ca nu va dura foarte mult pana cand vor patrunde si la noi, pentru ca toate cele degustate de mine au fost fermecatoare, cu precadere primele doua. Rosé-ul de Mimi, sofisticat si rafinat, dar in acelasi timp echilibrat si surprinzator, lasandu-te de fiecare data sa tanjesti dupa mai mult, mi se pare expresia cea mai fericita pentru povestea lui Constantin Mimi si a Castelului de la Bulboaca. Pe care astept cu mare interes sa-l revad in toamna, transformat intr-un adevarat univers al elixirului magic: la Mimi, vinul ramane mereu nobil, mereu la el acasa.